Arhitect versus diriginte de santier: Cu costuri de 1% va aparati de greselile constructorilor

Descarca articolul

În încercarea de a scădea cât mai mult costurile de construcţie mulţi beneficiari renunţă la urmărirea lucrărilor de către arhitect până la finalizarea proiectului.

Supervizarea unui proiect de către arhitect, de la concepere şi până la realizarea efectivă, este la ordinea zilei în alte ţări, mai puţin în România. Nu numai că sunt rare cazurile în care se semnează un contract separat pentru asistenţă de şantier, dar nu există nici o cultură a plăţii pentru aceste servicii.

Beneficiarii nu se gândesc că reducând costurile de proiectare, de fapt, pierd foarte mult pentru partea de execuţie, unde sumele sunt mult mai mari.

Anumite greşeli în execuţie pot fi evitate dacă arhitectul urmăreşte lucrarea

Prin supervizarea făcută de arhitect pot fi evitate greşelile pe care de obicei le fac constructorii care optează pentru soluţia cel mai uşor de executat, nu cea mai corectă din punct de vedere tehnic.

„Constructorii, ca toţi oamenii, încearcă să găsească soluţiile cel mai uşor de executat şi atunci evită să facă lucrurile aşa cum le-au fost date prin proiectul de detaliu. Şi nu mai iese acelaşi lucru. Se face rabat la calitate”, ne explică arh. Cosana Tudor, de la Pro Habitat 4D.

De asemenea, proiectantul dă soluţii problemelor care pot să apară în execuţie. El urmăreşte executarea corectă a proiectului, în special pentru zonele care sunt mai puţin vizibile. De foarte multe ori sunt anumite zone care se acoperă în timpul execuţiei cu materiale de construcţie şi nu mai pot fi verificate ulterior, iar din acest punct de vedere urmărirea este importantă.

În plus, anumite greşeli care pot apărea în execuţie sunt văzute din timp şi evitate dacă proiectanţii îşi urmăresc lucrarea. Intervenţia ulterioară poate fi mult mai costisitoare pentru beneficiar sau constructor.

Arh. Emilia Ţugui, de la Positif Concept, menţionează că şi la construcţiile noi, dar în special la intervenţiile pe construcţii existente apar mici probleme: fie nu s-a executat ceva corect, fie există nişte probleme neprevăzute cauzate de execuţie sau în cazul construcţiei existente sunt lucruri care nu au putut să fie văzute înainte de începerea proiectării. În acest caz este nevoie de modificări sau completări aduse în proiect.

„Se întâmplă de multe ori ca un anumit lucru să nu fie executat cum trebuie şi atunci trebuie modificat în zona respectivă proiectul prin dispoziţii de şantier. Singurul care este în măsură să dea dispoziţiile de şantier este proiectantul, fie că este arhitect, inginer de structuri sau inginer de instalaţii, în funcţie de specialitatea respectivă. Un diriginte de şantier, de exemplu, nu poate da aceste dispoziţii de şantier, nu are dreptul să aducă modificări în proiect”, adaugă arh. Emilia Ţugui.

Arhitectul ca profesie are un rol de coordonator,  de viziune de ansamblu asupra întregului. El are în minte imaginea finală a construcţiei şi a paşilor care trebuie parcurşi pentru a ajunge acolo. Însă, angajarea arhitectului în supervizarea executării proiectului nu este neapărat o garanţie a succesului, subliniază arh. Gabriel Roşca, de la Cooplan. Aceasta deoarece construcţia este un sistem organic în care fiecare are rolul lui, la fel de important ca al celuilalt, iar arhitectul nu poate suplini controlul care trebuie să existe la fiecare nivel pe şantier, de la muncitor, şef de echipă, maistru, inginer etc.

Este important ca rolurile să fie recunoscute şi asumate, iar aici clientul, în calitate de „omul cu banii”, are un rol decisiv adeseori. El impune ordinea sau haosul, după propria înţelegere, mai spune arh. Gabriel Roşca.

Arhitectul trebuie în primul rând să fie prezent pe şantier. O prezenţă tehnică, nu doar formală. Să cunoască echipele de constructori, ierahiile şi competenţele existente pe şantier, şi apoi să comunice constructiv şi eficient.
Ce urmăreşte arhitectul: începând de la gabaritul constructiei, de la cele mai elementare lucruri, de la dimensiuni, cotele constructiei, până la detaliile tehnice care înseamnă nu neapărat lucruri de aspect, ci lucrurile funcţionale, o hidroizolaţie sau un detaliu de acoperiş. Primordiale sunt toate punctele unde o construcţie poate să aibă probleme de funcţionare. Bineînţeles că dacă există o anumită viziune formală, atunci ea trebuie să fie urmărită de la bun început, trebuie prevăzută o anumită succesiune şi anumite lucrări pregătitoare care trebuie făcute la momentul lor ca să nu se ajungă în imposibilitatea de a mai realiza, spre exemplu, cele mai simple alcătuiri de finisaje sau treceri de la un material de finisaj la altul, menţionează arh. Gabriel Roşca.

Arh. Gábor Tóthfalusi, Tektum Arhitectură & Artă subliniază că participă la fazele obligatorii structuristul, şeful de proiect, arhitectul: „Arhitectul e singurul care ştie ceea ce vrea, singurul individ din tot amalgamul de oameni care ştie unde trebuie să se ajungă în proiect şi numai prin verificări succesive de şantier se poate ajunge acolo. Nu-mi pot imagina un proiect în care noi ca arhitecţi să nu asistăm. Sunt proiecte unde asistăm mai mult, sunt proiecte unde asistăm mai puţin, dar nu există proiect în care să nu fim prezenţi, cel puţin la fazele obligatorii. Sunt şi proiecte unde suntem prezenţi până la ultimul cui”.

Detaliile de execuţie nu sunt reglementate

În legislaţia românească există mai multe breşe, crede arh. Lilian Captari de la Urban Office, pentru că supervizarea proiectului nu poate fi făcută după un proiect în faza de PAC, care este doar un extras din proiectul tehnic.

Supervizarea construcţiei se face după proiectul în fazele de execuţie. Detaliile de execuţie nu sunt reglementate, nu există specificaţii clare ce trebuie să conţină. “Este foarte greu să te pricepi să faci detalii de execuţie, pentru că necesită pe lângă educaţia de arhitect, un training special măcar doi – trei ani într-o firmă care are şantiere deschise şi să poţi să te confrunţi cu problemele de pe şantier. Din cauza lacunelor legislative nu este foarte bine plătită urmărirea de şantier, practic este cel mai prost plătită. Oamenii vor un proiect pentru autorizaţie şi cu asta basta. Dar tu nu poţi să obţii rezultate fără detalii. Calitatea construcţiilor are de suferit din această cauză. Este o breşă, arhitectul ar trebui în principiu să-şi urmărească proiectul de execuţie. Dar nu este bine plătit sau nu este plătit deloc. Unele birouri de arhitectură, cum este şi al nostru, fac urmărirea de şantier, încearcă să o negocieze pe piaţă, să le explice clienţilor că au nevoie de ea”.

Arh. Lilian Captari adaugă că, în urmărirea de şantier, este periculos faptul că la noi nu se face distincţia între proiect de execuţie şi execuţia în sine. Deseori se încearcă tragerea la răspundere a arhitectului pentru o proastă execuţie. Însă arhitectul nu are cum să garanteze buna execuţie.

„De aceea, aşa-numita surveillence este în spaţiul anglo-saxon foarte bine definită. Acelaşi diriginte de şantier nu este cineva angajat doar temporar ca să treacă fazele de execuţie, ci este legat strict de creditarea şi finanţarea proiectului. La fel şi quantity surveillence, care la noi nu există. La noi arhitectul face lista de cantităţi. Nicăieri în spaţiul occidental nu se întâmplă aşa ceva. Quantity surveillence sau supraveghetorul listelor de cantităţi este o profesie separată. La noi asta o face tot arhitectul în valoarea aceloraşi bani contractuali. E incorect”, precizează Lilian Captari.

Diriginţii de şantier sunt luaţi pentru ştampilă

Arhitectul cunoaşte cel mai bine proiectul şi este în măsură să ia decizii în cazul în care apar fie neconcordanţe, fie ceva nu s-a executat conform proiectului, fie nu a fost suficient de bine detaliat. Lucrurile acestea nu pot fi detaliate de dirigintele de şantier. Dirigintele verifică, în conformitate cu  autorizaţia de construire, calitatea proiectului, precum şi din punct de vedere al normativelor şi respectarea proiectului tehnic.

Pe un diriginte de şantier îl interesează dacă materialele de construire sunt omologate şi dacă se respectă legislaţia şi nu coerenţa şi integritatea proiectului în sine.

„Fiecare dintre cei doi urmăreşte şi respectarea legislaţiei, dar un diriginte de şantier urmăreşte în special partea legislativă şi tehnică, iar un arhitect urmăreşte foarte mult şi coerenţa proiectului, respectarea felului în care a fost gândit un proiect şi păstrarea calităţilor arhitecturale ale proiectului. Conform legislaţiei, este obligatorie prezenţa proiectanţilor la fazele determinante într-un proiect. Pentru ingineri, poate însemna de exemplu când se toarnă betonul pentru fundaţie. Acest lucru nu echivalează însă cu urmărirea lucrărilor de şantier. Nu este suficient”, subliniază arh. Emilia Ţugui.

Arh. Cosana Tudor adaugă că un diriginte de şantier este inginer şi urmăreşte calitatea materialelor puse în operă şi modul în care au fost puse de către constructor la partea de structură, zidărie şi instalaţii. La partea de finisaje nu este capabil să facă aşa ceva, numai arhitecţii pot face asta.

Arh. Lilian Captari consideră că dirigintele de şantier este un om mai slab pregătit decât un arhitect şi chiar decât un inginer proiectant sau un inginer de structură. „El are o anumită educaţie şi o anumită responsabilitate. În România, dirigintele de şantier este luat doar ca să treacă nişte faze şi să pună ştampila, pentru  o sumă derizorie. Dirigintele de şantier trebuie să-l ai, dar n-avem la ce să-l folosim. Mulţi dintre ei sunt foarte slab pregătiţi, ori sunt bătrâni sau nu mai lucrează şi doar pun ştampile. Eu am văzut foarte mulţi incompetenţi şi doar recent am văzut câţiva care sunt destul de buni şi care înţeleg şi partea de detalii de arhitectură. Există un mic progres, dar nu este aşa cum ar trebui să fie”.

Arh. Gabriel Rosca vede relaţia dintre arhitect şi dirigintele de şantier ca pe o colaborare şi susţinere reciprocă. Atât dirigintele de şantier, cât şi arhitectul sunt reprezentanţii tehnici ai clientului. Însă, această poziţie este esenţial să fie una independentă – nu poţi verifica situaţii de lucrări/de plată ale constructorului dacă eşti angajatul lui, formal sau informal (comisioane, ajutoare financiare, şpagă), crede arh Roşca.

Asistenţa tehnică nu este plătită suficient sau deloc

În funcţie de înţelegerea cu beneficiarul, arhitectul face periodic vizite pe şantier şi verifică dacă s-au respectat prevederile din proiect, dacă materialele sunt puse corect în operă, dacă sunt materialele de construcţie recomandate în proiectul respectiv, dacă respectă standardele de calitate.

În general, serviciile de urmărire de şantier sunt ofertate separat, pentru că la noi practica nu include şi partea de urmărire de şantier din partea arhitecţilor. În mod normal 8% ar fi valoarea de proiectare şi asistenţa tehnică pentru o locuinţă individuală, dar în România nu plăteşte nimeni atât. Dacă o casă costă 100.000 de euro, e rarisim să fie cineva dispus să plătească 8.000 de euro sau 10.000 de euro pentru proiectare şi asistenţa tehnică, deci şi partea de urmărire a lucrării.

Acestea sunt costuri separate faţă de proiectarea propriu-zisă şi sunt plătite fie lunar pe perioada executării lucrărilor de construire, fie pe vizite, o plată pentru fiecare vizită în parte, în funcţie de cum se înţeleg beneficiarii şi proiectanţii.

Suma poate porni de la câteva sute de euro pe lună şi în general sunt prevăzute două vizite pe şantier, două zile pe săptămână. Costurile depind de complexitatea lucrării, de amplasament – dacă este în localitate sau în afară etc.

„Sunt mai mulţi factori care influenţează costul, dar prin sumele acestea se pot salva pentru execuţie – unde vorbim de cu totul alte sume – valori importante din investiţie”, precizează arh. Emilia Ţugui.

Arh. Cosana Tudor spune că dacă sunt în acelaşi oraş, preţurile sunt între 50-100 euro per vizită, însă totul depinde de cât de complexă este lucrarea: „Nu poţi să obligi un beneficiar să te plătească sau să aibă în contract urmărirea şantierului. Contractul se face în trei etape: proiectul de autorizare, proiectul de detaliu şi urmărirea de şantier. Sigur că ar fi bine să îşi ia arhitectul lângă el, dar sunt puţini cei care îşi permit să plătească arhitectul şi se bazează pe constructor. Şi normal că iese altceva”.

Arh. Gábor Tóthfalusi de la Tektum Arhitectură & Artă consideră că nu numai arhitectul, ci şi structuristul şi instalatorul ar trebui să participe la asistenţa de şantier în afara fazelor obligatorii. „Conform legii, asistenţa de şantier se plăteşte undeva în jur de 1-1,2% din costurile de construcţii montaj ale unei clădiri. E foarte greu de stabilit, depinde de contract, se poate contracta zi de lucru efectiv de şantier. 1-1,2% ar fi o valoare dorită, cerută, dar sigur aici intervine factorul economic”.

Urban Office lucrează cu firme de management şi încearcă să găsească un contract comun ca să se poată urmări execuţia, dar nu de arhitect.

„Arhitecţii vin la faze determinante şi când sunt interesaţi de anumite lucrări care trebuie făcute neapărat. În mare parte nu sunt plătiţi şi nici nu vor clienţii să îi plătească. N-avem cultura construcţiilor şi a lucrului bine făcut. Ducem o luptă de convingere în care încercăm să le arătăm asta. Noi urmărim şantierul, dar asta nu e în contract, este la bunul simţ. Urmărim din pasiune pentru profesie. Ar fi bine să fie prin contract, dar nu am aşa ceva”, menţionează arh. Lilian Captari de la Urban Office.

Arh. Cosana Tudor, de la Pro Habitat 4D, precizează că oamenii trebuie să înţeleagă că dacă dau banii unui arhitect o să-i coste mai puţin decât să plătească greşelile unui constructor: „Nu ştiu cum aş putea să conving un client care consideră că vrea cel mai ieftin, cel mai repede şi ceva care nu contează, doar nişte schiţe şi nu dă doi bani pe un arhitect. Pentru omul ăla nici nu mai merită să mă duc pe şantier”.

În prezent, arh. Cosana Tudor are în urmărire de şantier o locuinţă, dar a făcut urmărire de şantier zi şi noapte şi pentru un mall.

Arh. Lilian Captari, Urban Office, spune că beneficiarii nu sunt foarte încântaţi să plătească mai mult decât tariful de proiectare al arhitecţilor: „N-am nici un contract în care mi s-a plătit asistenţa tehnică pe şantier. Atât timp cât nu e în contract, este practic imposibil ca arhitecţii să aibă urmărire de şantier. Cred că mai mult de 80% – am lucrat foarte multe proiecte după alţi arhitecţi – nu-şi fac nici un fel de proiect de execuţie şi nici un fel de urmărire a acestui proiect. Proiectul de execuţie, cu detaliile de execuţie, este mai greoi decât proiectul pentru autorizaţie în sine şi ocupă cam maxim 25% din bugetul întregului proiect. Cine vrea să-şi cheltuie mai mult timp pentru asta? Mulţi arhitecţi nu l-au integrat şi clădirile nu ies cum trebuie. În proiect e una, în realitate e alta, deoarece constructorul nu se poate descurca cu geometria arhitectului, dacă nu e detaliată. Practic, constructorul interpretează. E o muncă grea să urmăreşti execuţia. Nu se înţelege şi atunci arhitectul nu e inclus în partea asta. Deseori, plata pentru această urmărire de şantier nici nu se face. S-a întâmplat în criză, de pildă, multe clădiri nu s-au terminat şi urmărirea de şantier n-a fost plătită multor arhitecţi”.

Pe beneficiar îl costă timpul pe care îl petrece arhitectul pe şantier. În general, spune arh. Gabriel Roşca, luăm în calcul minim două sau trei vizite săptămânale de şantier. Costurile sale sunt constituite din timpul petrecut pentru vizita de şantier şi din cheltuielile de deplasare.

Pentru client întrebarea se pune de ce să-l plătească pe arhitect să urmărească execuţia proiectului. Justificarea – consideră arh Gabriel Roşca – este dată de faptul că din greşeli de execuţie sau lipsa planificării execuţiei pot uşor să fie consumaţi banii pe care i-ar investi beneficiarul în urmărirea şantierului. Sau poate chiar să rateze construcţia.

Este şi o chestiune de disciplină financiară atât din partea clientului, cât şi din partea arhitectului, legată de controlul costurilor. ”Şi, de multe ori, pur şi simplu nu există cultura pentru asta. Începem, apoi vedem noi – cam aşa e de obicei. La investiţiile publice este diferit, fiindcă acolo faci o estimare a costurilor în studiul de fezabilitate şi o estimare mai exactă în proiectul tehnic”, mai spune arh Gabriel Roşca. Şi menţionează: “în majoritatea proiectelor noastre suntem angajaţi distinct şi pentru urmărirea şantierului. În general, urmărim toate proiectele noastre aflate în execuţie, ca obligaţie normală şi legală a arhitectului.”