Speranțele constructorilor la început de an nou sunt legate de revigoarea investițiilor private. Aceasta în condițiile temperării semnificative a lansării de noi proiecte de investiții publice.
Cu un număr mai mic de noi proiecte, anul 2026 se prefigurează ca fiind marcat de o creștere accentuată a concurenței între firme pentru obținerea de contracte atât publice, cât și private.
Având în vedere costurile de producție tot mai mari este puțin probabil că vom asista la o reducere a prețurilor lucrărilor. Firmele se vor departaja mai ales prin notorietate și credibilitate, calitatea lucrărilor și respectarea termenelor.
Mesajul guvernanților a fost foarte clar: de-a lungul anilor trecuți au fost începute prea multe proiecte de investiții, a căror finanțare nu poate fi susținută iar deficitul bugetar a scăpat de sub control. ”Prioritatea 0” a devenit finalizarea proiectelor demarate.
2025 ne-a adus un nou Guvern cu ambiția de a lansa reforme pe mai multe planuri. Însă tot 2025 a lăsat constructorii cu facturi neplătite, datorii acumulate, proiecte suspendate.
- O mai bună predictibilitate a plăților către constructori
În cursul acestui an, potrivit premierului Ilie Bolojan tot spațiul fiscal este ocupat de investițiile în derulare. Ca urmare, statul nu va putea începe proiecte majore și se va concentra pe cele în derulare.
Unul din posibilele efecte pozitive ale acestei politici de investiții ar putea fi o mai mare predictibilitate a plăților către constructori.
Ministerele și alți ordonatori de credite au elaborat deja lista proiectelor de investiții prioritizate, așa că se poate spune că au un punct de reper pentru noul an.
Pentru anul 2026 principala prioritate din punct de vedere al finanțării este absorbția fondurilor europene din PNRR. Dar absorbția acestor fonduri implică finalizarea la termen a proiectelor finanțate prin acest mecanism.
- Finanțare din fonduri europene și de la UAT-urile mari
Fondurile europene rămân principalul motor al investițiilor în construcții în 2026. De altfel, anul este unul decisiv pentru PNRR. Din acest punct de vedere, presiunea termenelor-limită ar putea funcționa ca un stimulent pentru autorități, forțându-le să prioritizeze finanțarea proiectelor eligibile și să reducă sincopele din fluxurile financiare.
Problema majoră rămâne, însă, blocajul programelor de investiții finanțate din bugetul de stat, care asigurau un număr mare de lucrări publice.
Programe precum Anghel Saligny, CNI sau PNIIUS se află, în continuare, într-o zonă de incertitudine, cu plăți întârziate, bugete insuficiente și lipsă de claritate privind ritmul de reluare a finanțărilor. Mai nou, legislația prevede și obligația de cofinanțare din partea beneficiarilor publici majori.
- Concurență în creștere între firme atât pentru proiecte publice, cât și private
Un volum mai mic de noi proiecte finanțate din fonduri publice duce la creșterea concurenței dintre firmele de construcții pentru obținerea contractelor. De asemenea, reorientarea unora dintre constructori spre proiecte private va accentua concurența și pe această piață.
Dezvoltările rezidențiale, de spații logistice și industriale ar putea deveni o alternativă pentru firmele care vor să își diversifice portofoliul și să reducă dependența de contractele de la stat.
Aceasta mai ales că, potrivit celor mai recente date ale INS, în primele zece luni ale anului trecut a crescut numărul autorizațiilor de construire clădiri rezidențiale, precum suprafața autorizată a construcțiilor logistie și industriale.
- Risc mare de pierdere a forței de muncă
Un alt capitol sensibil pentru anul 2026 este forța de muncă. Constructorii se confruntă deja cu o presiune constantă pe salarii, alimentată de inflație.
În timp ce salariul mediu net pe economie a crescut cu 7% în primele zece luni ale anului trecut, creșterea în sectorul construcțiilor a fost mult mai temperată, de numai 2%.
Din discuțiile cu reprezentanții firmelor a reieșit tot mai clar că nivelul actual al salariilor este greu de susținut, în special în contextul întârzierilor la plată și al scăderii volumului de lucrări.
Riscul major este de pierdere a forței de muncă, prin emigrare către țările europene, care au nevoie de forță de muncă specializată pentru realizarea proiectelor de investiții publice, prin reorientarea angajaților spre domenii mai bine remunerate, sau prin scăderea interesului tinerilor pentru a intra în acest sector de activitate.
Dacă presiunea financiară va continua, iar perspectivele de stabilitate vor rămâne incerte, specialiștii – ingineri, șefi de șantier, muncitori calificați – ar putea căuta alternative pe alte piețe. Iar pierderea acestor resurse nu este una temporară.
Statul riscă să se regăsească, în câțiva ani, în situația paradoxală de a avea finanțare și proiecte, dar de a nu mai avea firme suficient de solide sau suficient de bine dotate cu resursă umană pentru a le executa.
- Un an al echilibrului fragil
2026 se conturează ca un an al echilibrului fragil pentru sectorul construcțiilor: mai puține proiecte, finanțări concentrate, concurență mai dură și o nevoie acută de menținere a forței de muncă.
Dar, ”în mijlocul dificultății se află oportunitatea” (Albert Einstein) și unele firme vor exploata condițiile pieței și vor reuși să se facă cunoscute și să obțină un număr mare de contracte.