Un val de expertize tehnice pentru clădirile vechi ar putea urma după recenta modificare a legislaţiei privind protecţia la seisme. Conform acesteia, nu mai este permisă derularea de activităţi cu publicul în clădiri încadrate în clasa I de risc seismic. Pasul următor ar fi consolidarea clădirilor vulnerabile, eventual cu fonduri bugetare sau europene. “Tărăgănarea din 1977 şi până acum în privinţa consolidării clădirilor este de neacceptat”, atenţionează ing. Petre Ioniţă, directorul executiv al Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri (A.I.C.P.S.).
“Trebuie expertizate urgent clădirile construite până în anii ‘50-‘60, deoarece acestea prezintă riscurile cele mai mari. Vorbim de cele cuprinse în clasa I de risc, respectiv cele care constituie pericol public, în jur de 200 de clădiri numai în Bucureşti. Acestea prezintă risc iminent de prăbuşire la un cutremur. Multe dintre ele sunt clădiri publice”, subliniază domnul Ioniţă.
Potrivit datelor Primăriei Capitalei, în Bucureşti sunt 190 de imobile încadrate în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public, adică risc iminent de prăbuşire. Alte 184 de imobile sunt incluse în clasa I de risc seismic, care chiar dacă nu se prăbuşesc, la un cutremur mai mare acestea pot suferi avarii şi incendii cauzatoare de victime. Clădirile cuprinse în clasa a II-a de risc seismic sunt mai puţin vulnerabile, în sensul că deşi pot suferi stricăciuni semnificative, ele nu periclitează viaţa locatarilor în cazul unui cutremur.
Majoritatea clădirilor din Bucureşti au fost expertizate după cutremurul din 1977, însă expertizele au fost realizate sumar şi sunt neconcludente. “Nu ştim care este riscul real al acestor clădiri”, atenţionează reprezentantul A.I.C.P.S.
Pe lângă faptul că a trecut mult timp de la data întocmirii expertizelor, s-au modificat ulterior şi normativele de protecţie seismică. Prin urmare, expertizele tehnice efectuate trebuie completate și amendate cu prescripțiile, standardele și prevederile normei actuale P100/3/2008.
Spre diferenţă de situaţia din 1977, noile expertize vor fi realizate temeinic. Expertul semnează documentaţia şi poate fi tras la răspundere pentru orice abatere, subliniază domnul Ioniţă.
În prezent sunt destui experţii în ţară pentru a realiza expertizele tehnice în timp util. Numai în Bucureşti sunt 100 de specialişti, la care se adaugă specialiştii din localităţile apropiate. Întocmirea unei expertize tehnice pentru o clădire durează uzual una – două luni. Prin urmare, un specialist poate realiza în jur de 7 expertize pe an, estimează directorul executiv A.I.C.P.S.
A.I.C.P.S. a formulat încă din 2013 o petiţie către Primăria Capitalei, prin care a solicitat să fie consolidate de urgenţă toate clădirile din Bucureşti care constituie pericol public de prăbuşire în cazul unui cutremur major.
Conform datelor statistice, un cutremur major (de 7-7,5 grade pe scara Richter) are o frecvenţă de revenire de 30-40 de ani.
Având în vedere ultimul seism major (1977) următorul cutremur puternic ar putea avea loc oricând în intervalul 2015-2023.
A.I.C.P.S. a propus să fie consolidate cu prioritate acele clădiri cu funcțiuni publice și cu aglomerări de persoane (de exemplu școli, grădinițe, spitale, policlinici, construcții cu funcțiuni administrative, hoteluri, restaurante, cinematografe, teatre etc.). Din punct de vedere tehnic, a sugerat să fie abordate mai întâi construcțiile realizate în perioada interbelică, cu regim de înălțime mai mare de P+4 niveluri. În ultimă instanţă trebuie luată în calcul şi varianta demolării.
În opinia specialiştilor A.I.C.P.S. lucrările de consolidare ar trebui completate de reabilitarea instalațiilor, efectuarea de reparații și refaceri parțiale sau totale ale finisajelor, reabilitare termică şi refacerea parțială sau totală a hidroizolațiilor.
Totodată, este necesar ca selecționarea proiectanților și a constructorilor să se facă pe baza criteriilor de performanță și nu pe baza prețului minim.
În plus, în devizele lucrărilor ar trebui acceptate valori majorate pentru rubrica de “diverse și neprevăzute”, având în vedere că intervenţiile de consolidare implică multe lucrări care nu pot fi prevăzute în faza de proiectare. În prezent legislaţia prevede un procent maxim de 20% pentru lucrări de consolidare şi de cel mult 10% pentru lucrări de reabilitare termică. Aceste valori ar trebui să ajungă în opinia specialiştilor A.I.C.P.S. la 25-30%.