Autoritățile contractante din Europa sunt încurajate să introducă în licitațiile pentru lucrări publice criterii care să stimuleze utilizarea utilajelor de construcții cu emisii zero.
Printre măsurile recomandate se numără acordarea de punctaje suplimentare ofertanților care propun echipamente electrice, acordarea unor bonusuri financiare constructorilor și introducerea treptată a unor cerințe obligatorii privind emisiile utilajelor.
Aceste recomandări sunt cuprinse într-un document de poziție elaborat de Comunitatea de practică pentru șantiere de construcții cu emisii zero (CoP ZECS), în cadrul proiectului european Big Buyers Working Together (BBWT).
Astfel, documentul examinează modul în care autoritățile publice pot utiliza achizițiile publice pentru a accelera tranziția de la activitățile de construcții alimentate cu combustibili fosili la activitățile de construcții cu emisii zero și pentru a crea condițiile de piață necesare pentru o adoptare mai largă a echipamentelor de construcții cu emisii zero.
Acesta se bazează pe experiențele mai multor membri ai CoP ZECS (din Spania, Finlanda, Olanda, Norvegia, Danemarca, Germania, Portugalia și Malta), identificând principalele bariere tehnice, financiare și organizatorice în calea implementării ZECS și prezentând abordările de achiziții publice care au stimulat cu succes adoptarea pe piață.
Cinci pași pentru introducerea șantierelor cu emisii zero în achizițiile publice
Documentul propune un model de implementare în cinci etape pentru achizițiile publice care vizează șantierele cu emisii zero:
– Dialog cu piața și evaluarea fezabilității: consultarea constructorilor, producătorilor de utilaje, furnizorilor de energie și a altor actori pentru verificarea disponibilității tehnologiilor și a infrastructurii.
– Cerințe minime realizabile: stabilirea unui nivel de bază realist, adaptat tehnologiilor disponibile și condițiilor proiectului.
– Stimulente pentru utilizarea suplimentară a utilajelor cu emisii zero: acordarea unor avantaje financiare sau competitive constructorilor care depășesc cerințele minime.
– Înăsprirea progresivă a cerințelor: creșterea nivelului de ambiție pe măsură ce tehnologia și piața se dezvoltă.
– Monitorizarea și verificarea în timpul executării contractului: verificarea respectării angajamentelor și aplicarea unor sancțiuni financiare, acolo unde este cazul.
Autorii recomandă ca autoritățile contractante să nu se bazeze pe un singur instrument de achiziție, ci să combine cerințele tehnice minime cu criteriile de atribuire, bonusurile sau alte stimulente, planificarea infrastructurii, monitorizarea și aplicarea obligațiilor contractuale.
De asemenea, tranziția trebuie susținută simultan la nivel municipal, național și european. O piață europeană mai mare și mai armonizată ar putea oferi producătorilor, constructorilor și finanțatorilor mai multă predictibilitate, ar contribui la creșterea volumelor de producție și la reducerea costurilor și ar permite dezvoltarea unei piețe secundare pentru utilajele cu emisii zero.
Documentul recomandă, astfel, o tranziție etapizată, care să permită inclusiv firmelor mici să se adapteze, fără ca cerințele de mediu să genereze creșteri nejustificate de costuri sau să reducă participarea la licitațiile publice.
Achizițiile publice pot stimula investițiile în utilaje cu emisii zero
Utilajele mobile nerutiere (NRMM) alimentate cu motorină, precum excavatoarele, încărcătoarele, macaralele și generatoarele, rămân tehnologia dominantă pe șantierele de construcții.
Echipamentele nerutiere generează anual aproximativ 108 milioane de tone de CO₂ echivalent în Uniunea Europeană, reprezentând circa 3,1% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale blocului comunitar. Această cantitate este comparabilă cu emisiile produse de aproape 55 de milioane de autoturisme. Aproximativ două treimi din emisii provin din industrie și construcții, agricultură și silvicultură.
Deși tehnologiile pentru utilaje de construcții cu emisii zero sunt din ce în ce mai disponibile, în special pentru echipamentele mici și medii, tranziția este lentă. Unul dintre motivele principale identificate este lipsa unei cereri constante din partea autorităților publice.
Documentul subliniază că achizițiile publice reprezintă aproximativ 14% din PIB-ul UE, respectiv peste 3.000 de miliarde de euro anual. O parte importantă a acestor cheltuieli este destinată lucrărilor de construcții, astfel că introducerea unor cerințe de mediu în licitații ar putea oferi producătorilor și antreprenorilor predictibilitatea necesară pentru investiții în utilaje cu emisii zero.
În prezent, însă, autoritățile contractante folosesc definiții, criterii, metode de verificare și termene de implementare diferite. Unele impun specificații tehnice obligatorii pentru anumite categorii de utilaje, în timp ce altele acordă punctaje suplimentare ofertelor care prevăd utilizarea echipamentelor cu emisii reduse sau zero.
Un exemplu relevant este orașul Oslo, unde autoritățile au folosit achizițiile publice pentru a crea cerere pentru utilajele de construcții cu emisii zero. În perioada 2016–2017, orașul a introdus cerința ca șantierele publice să renunțe la combustibilii fosili, folosind inițial combustibili regenerabili. Din 2017, criteriile de mediu au fost înăsprite treptat, iar din 2019 acestea au reprezentat cel puțin 30% din punctajul acordat ofertelor. Începând din 2025, Oslo a trecut la cerințe obligatorii privind șantierele cu emisii zero pentru proiectele de construcții contractate public.
Costurile utilajelor și lipsa infrastructurii de încărcare, printre bariere
Printre principalele obstacole în adoptarea utilajelor cu emisii zero se numără costurile inițiale mai ridicate comparativ cu echipamentele convenționale alimentate cu motorină, investiții dificil de suportat în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.
Documentul subliniază însă că trebuie luat în calcul costul total de deținere (TCO), nu doar prețul de achiziție. Cheltuielile mai mici cu întreținerea și energia pot face ca utilajele cu emisii zero să devină tot mai competitive economic. O altă problemă este disponibilitatea infrastructurii de încărcare și a capacității electrice necesare pe șantiere, în special pe cele temporare.
Autorii avertizează că introducerea unor cerințe de mediu prea stricte, fără a ține cont de maturitatea pieței și de capacitatea financiară a firmelor, poate dezavantaja IMM-urile și reduce concurența la licitații.
Bonusuri financiare și punctaje suplimentare pentru utilajele electrice
Documentul prezintă mai multe exemple de autorități europene care stimulează utilizarea utilajelor cu emisii zero prin criterii de evaluare și bonusuri financiare.
În Helsinki, Finlanda, constructorii primesc bonusuri în funcție de timpul de utilizare a utilajelor electrice: 50 de euro pe oră pentru excavatoarele sub 15 tone și 80 de euro pe oră pentru cele de peste 15 tone. Bonusul maxim pentru fiecare proiect este limitat la 10% din valoarea contractului. Sunt rambursate, de asemenea, anumite costuri pentru racordurile electrice și infrastructura de încărcare.
Un alt model este aplicat în Eindhoven, Olanda, unde ofertanții trebuie să prezinte un plan privind utilajele pe care intenționează să le folosească, sursele de energie și timpul estimat de funcționare. Echipamentele cu performanțe de mediu mai bune sunt avantajate la evaluarea ofertelor.
Angajamentele ofertantului câștigător devin obligații contractuale și sunt verificate pe durata executării lucrărilor, inclusiv prin registre de utilaje și jurnale de exploatare.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 8/noiembrie – decembrie 2026


