Dr. Roxana Vornicu, Managing Partner si Av. Cristian Neagu, Asociat Senior, Sirbu&Vornicu
Încheierea perioadei de implementare a Planului Național de Redresare și Reziliență, în august 2026, readuce în discuție problema continuității investițiilor publice și, în special, a proiectelor de infrastructură. Sectorul construcțiilor a beneficiat în ultimii ani de un volum semnificativ de investiții finanțate prin PNRR și prin programele aferente politicii de coeziune. În acest context, reprezentanții industriei au atras atenția asupra riscului ca finalizarea PNRR să nu fie urmată de un portofoliu suficient de proiecte mature și cu surse de finanțare deja asigurate[1].
SAFE nu reprezintă un succesor al PNRR, cele două instrumente având obiective, mecanisme de finanțare și condiții de acces diferite. Cu toate acestea, dimensiunea finanțării disponibile României prin SAFE – aproximativ 16,68 miliarde EUR – și includerea infrastructurii de mobilitate militară între domeniile eligibile fac ca acest instrument să poată susține o parte a investițiilor publice din perioada următoare. Relevante sunt, în acest sens, primele proceduri deja inițiate pentru infrastructura rutieră, inclusiv proiectele A8 Iași-Ungheni și Drumul Expres Suceava-Siret, care ilustrează suprapunerea dintre investițiile clasice în infrastructură și obiectivele europene privind mobilitatea militară[2].
Implementarea SAFE intervine, în același timp, într-o perioadă de revizuire substanțială a cadrului european al achizițiilor publice. În septembrie 2026, Comisia Europeană a publicat propunerea pentru un nou Regulament privind achizițiile publice, conceput pentru a înlocui cadrul instituit prin Directivele din 2014[3]. Opțiunea pentru un regulament direct aplicabil urmărește, între altele, o mai mare uniformitate a regulilor la nivelul Uniunii și reducerea diferențelor rezultate din transpunerea directivelor în dreptul național. Propunerea reflectă, totodată, utilizarea tot mai accentuată a achizițiilor publice pentru atingerea unor obiective privind reziliența, securitatea aprovizionării și consolidarea capacității industriale europene.
În paralel, este în curs și revizuirea Directivei 2009/81/CE privind achizițiile publice în domeniile apărării și securității. Procesul este distinct de reforma cadrului general al achizițiilor publice și urmărește adaptarea regimului existent la obiectivele europene în materia pregătirii pentru apărare, inclusiv prin simplificarea și accelerarea achizițiilor și facilitarea cooperării între statele membre[4].
Analiza SAFE trebuie, prin urmare, plasată în acest context mai larg. Instrumentul apare la finalul perioadei de implementare a PNRR, într-un moment în care necesitatea asigurării continuității investițiilor publice coincide cu creșterea semnificativă a finanțărilor destinate apărării și cu revizuirea cadrului juridic european aplicabil achizițiilor publice. Pentru România, problema nu privește numai accesarea fondurilor disponibile prin SAFE, ci și modul în care proiectele astfel finanțate vor fi atribuite și executate într-un cadru normativ aflat el însuși în schimbare.
- Programul SAFE – mecanism și implementare în România
Arhitectura de securitate a Europei traversează cea mai amplă transformare de la sfârșitul Războiului Rece, impulsionată de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și de slăbirea legăturilor transatlantice. Ca răspuns, Consiliul UE a adoptat accelerat, la 27 mai 2025, în temeiul articolului 122 din TFUE, Regulamentul SAFE (Security Action for Europe) 2025/1106. Propus de Comisie ca parte a Cărții Albe pentru Apărare, acest instrument juridic de urgență vizează remedierea deficiențelor structurale din industria de profil și reducerea fragmentării achizițiilor naționale.
Nucleul financiar al SAFE constă într-un mecanism de 150 de miliarde EUR în împrumuturi garantate de UE, atrase de pe piețele de capital și eșalonate pe o perioadă de 45 de ani pentru a susține investițiile strategice pe termen lung. Integrat în inițiativa mai largă ReArm Europe / Readiness 2030, SAFE acționează sinergic cu instrumente precum EDIS, EDF, PESCO și CARD.
Suma repartizată României este de aproximativ 16,68 miliarde EUR, fiind a doua cea mai mare alocare după Polonia.
Regulamentul SAFE prevede maturități extinse de până la 45 de ani și o perioadă de grație de până la 10 ani pentru rambursare, plus posibilitatea de refinanțare de până la 15%.
La nivel național, implementarea a fost realizată prin OUG nr. 62/2025, aprobată ulterior prin Legea nr. 4/2026. Conform actului normativ, Ministerul Finanțelor va gestiona fondurile alocate, Cancelaria Prim-Ministrului va coordona general planul, iar implementarea proiectelor va fi realizată de mai multe instituții: MApN, MAI, SRI, STS, SIE, SPP, Ministerul Transporturilor și Administrația Națională a Penitenciarelor.
Printre categoriile de produse de apărare eligibile se numără: muniții și rachete; sisteme de artilerie și capabilități de lovire la distanță mare; capabilități de luptă terestră; drone mici (clasa 1 NATO) și sisteme anti-drone; protecția infrastructurii critice; securitatea cibernetică și mobilitatea militară.
Primele contracte de infrastructură finanțate prin instrumentul SAFE și publicate în SEAP sunt cele ale proiectării și execuției Autostrăzii Târgu Neamț – Iași – Ungheni (loturile 1, 3 și 4, semnate în perioada mai–iulie 2026), ale Autostrăzii Pașcani – Suceava (A7, loturile 1 și 2, aproximativ 2 miliarde EUR) și, respectiv, ale Drumului Expres Suceava – Siret, Lot 3: Bălcăuți – Siret, Modernizare DN2 (România) și Modernizare M19 (Ucraina).
- Cadrul legislativ aplicabil
Procedurile de atribuire a contractelor de achiziție finanțate prin instrumentul SAFE (Regulamentul UE 2025/1106) vor fi guvernate, în funcție de obiectul achiziției și de obiectivele acesteia, de un cadru de drept unional cu caracter prioritar și derogatoriu – Directiva 2009/81/CE – sau, după caz, de Directiva 2014/24/UE.
Întrucât SAFE este fundamentat juridic pe articolul 122 din TFUE[5] ca mecanism de gestionare a unei crize de securitate, Regulamentul stabilește norme imperative proprii, direct aplicabile în ordinea juridică internă a statelor membre. Acest set de reguli configurează limitele stricte ale eligibilității participanților la procedurile de atribuire, condiționează accesul la finanțare de cooperarea transfrontalieră și impune cerințe riguroase privind naționalitatea ofertanților și subcontractanților, originea echipamentelor și localizarea infrastructurii și resurselor de execuție, restrângând astfel marja de apreciere a autorităților contractante în redactarea documentațiilor de atribuire.
La nivel național, dreptul comun în materie este cel transpus prin Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, însă aplicarea sa va suferi modificări, în funcție de obiectul achiziției și dacă acesta se încadrează sau nu în domeniul de aplicare al reglementării speciale din domeniile apărării și securității.
Având în vedere natura strategică și militară a investițiilor (care includ și coridoare de mobilitate militară destinate unor state terțe precum Ucraina și Republica Moldova), se pot crea premisele obligării autorităților să coreleze legislația clasică a achizițiilor cu prevederile OUG nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice în domeniile apărării și securității.
În ceea ce privește latura contractuală și remediile juridice, deși autoritățile contractante analizează obligativitatea utilizării modelelor standardizate de contracte reglementate de HG nr. 1/2018 pentru proiectele de infrastructură, caracterul specific al proiectelor SAFE – centrat pe condiționalitățile stricte de performanță și graficele de plată din Articolul 12 al Regulamentului – va impune adaptarea condițiilor generale sau chiar derogarea de la acestea, acolo unde aplicarea HG nr. 1/2018 este facultativă.
În această privință, elementele reglementate de Articolul 12, precum mecanismul de plată a împrumuturilor în tranșe (sau subtranșe), posibilitatea solicitării unei plăți de maximum două ori pe an și perioada de disponibilitate de până la 31 decembrie 2030[6], vor face ca autoritățile contractante care elaborează condiții contractuale pentru achiziții finanțate din SAFE să fie obligate să trateze Articolul 12 ca un factor de risc distinct, care necesită adaptarea clauzelor standard privind: suspendarea, rezilierea, termenele de plată, obligațiile de raportare și jaloanele de execuție. Ignorarea acestor aspecte poate conduce fie la litigii cu contractorii, fie la pierderea eligibilității cheltuielilor la nivelul Comisiei Europene.
Totodată, litigiile ce pot apărea în derularea acestor proceduri vor intra sub incidența Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac, existând în continuare posibilitatea inserării convențiilor arbitrale.
- Reforma UE în domeniul achizițiilor de apărare
Pe fondul degradării accentuate a climatului de securitate la granițele sale, Uniunea Europeană a trecut de la un rol preponderent economic la o coordonare strategică în materie de securitate.
Prin pachete majore de măsuri, precum inițiativa ReArm Europe / Readiness 2030[7], White Paper for European Defence – Readiness 2030[8], EDIP – European Defence Industry Programme[9], Readiness Roadmap 2030[10], European Defence Fund – EDF 2025[11], PESCO și cooperarea structurată permanentă[12], Defence Readiness Omnibus[13] și simplificarea reglementărilor și crearea unor instrumente financiare de criză (cum este mecanismul de împrumuturi SAFE), UE își propune să corecteze deceniile de subfinanțare și fragmentare a capacităților militare naționale.
Noua viziune strategică de la Bruxelles se concentrează pe trei piloni interdependenți:
- accelerarea achizițiilor de echipamente: reducerea timpilor de producție și livrare prin comenzi ferme, standardizare și securizarea lanțurilor de aprovizionare cu materii prime critice;
- stimularea cooperării între statele membre: trecerea de la achiziții pur naționale la proiecte colaborative. Pentru a accesa noile fonduri europene, statele sunt condiționate să acționeze în comun (de exemplu, regulile de co-achiziție care impun parteneriate de minimum două state membre ori între state membre și state SEE-AELS sau Ucraina);
- dezvoltarea industriei europene de apărare: relocalizarea producției pe continent și sprijinirea fabricilor autohtone pentru a reduce dependența tehnologică de actori externi.
- Reguli pentru participanții la procedurile de atribuire
Din perspectiva participării la licitațiile finanțate prin instrumentul SAFE, cadrul legal consacră un regim strict, fixat de imperativele de siguranță națională și autonomie strategică a Uniunii Europene.
Operatorii economici pot participa la aceste proceduri fie în mod individual, fie sub formă de consorțiu, această din urmă variantă fiind cel mai des întâlnită în practică datorită complexității tehnice și financiare a proiectelor de infrastructură militară și de transport.
Totuși, indiferent de forma de participare, toți membrii unui consorțiu, subcontractanții și entitățile care asigură susținerea tehnică sau financiară trebuie să îndeplinească cumulativ criteriile riguroase de naționalitate și control stabilite de Regulamentul SAFE. Acest lucru înseamnă că firmele participante trebuie să fie stabilite în UE, într-un stat SEE-AELS[14] sau în Ucraina și să nu fie controlate, direct sau indirect, de entități din țări terțe nerezidente ale căror interese contravin securității europene[15].
Utilizarea Articolului 122 din TFUE ca fundament al SAFE semnalează o orientare către mecanisme mai rapide, esențiale pentru a efectua investiții publice urgente și majore în industria europeană de apărare, ca răspuns excepțional și temporar la o provocare urgentă și existențială[16].
Pe lângă licitația deschisă (disponibilă însă doar pentru proiectele de infrastructură de transport rutier de interes național[17]) sau restrânsă, autoritățile contractante vor putea recurge la procedura negociată fără publicare prealabilă sau la dialogul competitiv, justificate prin starea de urgență, caracterul strict secret sau complexitatea tehnică deosebită a achizițiilor militare.
- Norme aplicabile procedurilor
La nivel primordial, organizarea procedurilor de atribuire finanțate prin instrumentul SAFE se va realiza cu respectarea principiilor fundamentale din materia achizițiilor publice, inclusiv atunci când achiziția ar intra în domeniul de aplicare al OUG nr. 114/2011. În această privință, atât art. 2 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, cât și art. 2 alin. (2) din OUG nr. 114/2011, face trimitere explicită la faptul că atribuirea contractelor de achiziție publică are ca fundament principiile nediscriminării, tratamentului egal, recunoașterii reciproce, transparenței, proporționalității, eficienței utilizării fondurilor publice și asumării răspunderii.
Una din distincțiile față de regimul aplicabil achizițiilor clasice are legătură cu regimul confidențialității și se reflectă în mod direct, inter alia, în faza de acces la dosarul achiziției în fața CNSC sau a instanțelor de judecată. Sub imperiul OUG nr. 114/2011, chiar și în cadrul unei contestații formulate în temeiul Legii nr. 101/2016, avocații sau reprezentanții legali nu pot accesa documentele clasificate decât dacă dețin o autorizație de acces la informații clasificate corespunzătoare nivelului de secretizare stabilit de autoritatea contractantă. Echilibrul procesual este astfel subordonat riguros rațiunilor de stat.
- Cadrul contractual
Obligația de a utiliza condițiile generale şi specifice și modelul-cadru de acord contractual prevăzute de HG nr. 1/2018 nu subzistă în cazul procedurilor guvernate de OUG nr. 114/2011, având în vedere că prevederile HG nr. 1/2018 fac referire doar la dispozițiile Legilor nr. 98/2016, nr. 99/2016 și nr. 100/2016.
Spre deosebire de achizițiile publice civile guvernate de Legea nr. 98/2016, unde modelele de contracte sunt standardizate prin mecanisme precum HG nr. 1/2018, în cadrul procedurilor derulate sub imperiul OUG nr. 114/2011 nu există un model de contract unic.
Întrucât acest act normativ acoperă o paletă extrem de diversă de achiziții strategice – de la construcția de baze militare și facilități logistice, până la tehnică de luptă, muniție sau sisteme IT clasificate -, autoritățile contractante dețin o marjă largă de autonomie în configurarea propriilor documentații și structuri contractuale.
În practica curentă a achizițiilor de complexitate medie sau a celor rulate la nivel național, direcțiile juridice ale instituțiilor din sistemul de apărare (MApN, MAI sau serviciile de informații) recurg la contracte administrative personalizate.
Atunci când procedurile organizate în baza OUG nr. 114/2011 vizează proiecte de infrastructură militară mare sau lucrări complexe cu finanțare dedicată, autoritățile ar putea apela la adaptarea unor modele internaționale consacrate, precum standardele FIDIC, fiind de altfel recomandabilă utilizarea unor contracte adaptate (bespoke) în locul modelelor administrative standard.
Pentru achizițiile strategice de anvergură derulate în raport cu parteneri guvernamentali externi sau prin structuri aliate, autoritățile române se adaptează la mecanismele internaționale. Un exemplu îl reprezintă utilizarea structurilor de tip FMS (Foreign Military Sales) în relația cu Statele Unite, unde contractul îmbracă forma unei scrisori standardizate de ofertă și acceptare (LOA – Letter of Offer and Acceptance) supuse legislației federale americane, sau aderarea la modelele multinaționale gestionate de Agenția NATO pentru Sprijin și Achiziții (NSPA), unde regulile procedurale și contractuale sunt stabilite direct de organizația nord-atlantică.
În acest sens, devine posibilă deferirea eventualelor diferende spre soluționare unor instanțe arbitrale cu un înalt grad de specializare în materie, altele decât cele care se regăsesc în mod clasic, cum sunt CACI sau ICC. Printre opțiunile viabile se numără și Curtea Europeană de Arbitraj (CEA): cu sediul la Strasbourg ce oferă un cadru instituționalizat neutru, beneficiind de arbitri specializați în contracte complexe cu elemente de extraneitate.
Stipularea unor astfel de clauze compromisorii poate asigura o celeritate sporită, confidențialitate și, mai ales, o expertiză tehnică potrivită complexității proiectelor de infrastructură militară. Arhitectura instanțelor judecătorești nu este adaptată în mod real la necesitățile autorităților contractante și operatorilor economici. Litigiile privind executarea contractelor de achiziție publică sunt soluționate de către secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor, în cadrul cărora nu există completuri realmente specializate în materia achizițiilor publice și în cea a achizițiilor din domeniul apărării și securității.
Deși legea prevede termene scurte pentru soluționare, supraaglomerarea instanțelor judecătorești împiedică respectarea exigențelor de celeritate impuse de Directiva 89/665/CEE privind căile de atac. În cauzele în care se administrează proba cu expertiza tehnică judiciară – demers devenit uzual pe fondul complexității contractuale – soluționarea litigiilor se prelungește pe parcursul mai multor ani. Acest fenomen generează consecințe prejudiciabile majore, dintre care cea mai gravă constă în pierderea finanțării alocate proiectului.
În ipoteza achizițiilor guvernate de Legea nr. 98/2016, conținutul convențiilor arbitrale este limitat la cel prevăzut de HG nr. 1/2018, nefiind posibilă alegerea unei alte instituții de arbitraj instituționalizat decât cea indicată în condițiile generale.
- Lanțul de furnizare (supply chain)
Structura lanțului de aprovizionare în cadrul contractelor finanțate prin mecanismul SAFE este guvernată de o rigoare juridică deosebită, impusă de necesitatea asigurării trasabilității și securității tehnologice. Relația dintre contractantul principal și subcontractori nu mai reprezintă o simplă opțiune comercială, ci devine un element de ordine publică monitorizat strict de autoritățile contractante și de Comisia Europeană. Orice extindere a lanțului de furnizare este controlată, fiind interzisă includerea în rețeaua de subcontractare a unor entități care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate ale Regulamentului SAFE.
Pentru companiile românești, acest cadru restrictiv reprezintă o oportunitate majoră de integrare industrială. Întrucât criteriile de eligibilitate SAFE blochează accesul direct sau indirect al competitorilor non-UE, marii contractori europeni de apărare și consorțiile internaționale de infrastructură sunt constrânși să își configureze rețelele de furnizare apelând la industria locală. Companiile autohtone pot fi integrate atât ca subcontractori specializați pentru lucrări de construcții civile și geniu militar, cât și ca furnizori de componente și sisteme duale.
- Digitalizarea procedurilor – platformă de tip SEAP pentru SAFE
Guvernul României a adoptat, la 23 iulie 2026, memorandumul privind dezvoltarea unei platforme informatice de tip matchmaking industrial, menită să faciliteze cooperarea dintre companiile românești și proiectele finanțate prin instrumentul european SAFE[18]. Platforma va conecta contractorii care au deja semnate contracte SAFE cu furnizori locali capabili să livreze componente, servicii sau capacități industriale, printr-un sistem cu grad ridicat de automatizare – potriviri automate cerere-ofertă, însoțite de verificări administrative și fiscale fără intervenție manuală. Obiectivul asumat este creșterea gradului de localizare industrială, Planul național SAFE vizând un nivel minim de 50%. Proiectul va fi coordonat de Cancelaria Prim-Ministrului, care va stabili arhitectura și specificațiile tehnice ale sistemului, în timp ce dezvoltarea și administrarea tehnică vor reveni Serviciului de Telecomunicații Speciale, dat fiind caracterul sensibil al datelor din domeniul apărării.
Spre deosebire de SEAP, cu care a fost frecvent comparată, noua platformă nu va gestiona fondurile europene alocate prin SAFE și nu va înlocui procedurile de achiziție publică. Memorandumul exclude expres orice funcție de lansare a licitațiilor, evaluare a ofertelor sau atribuire a contractelor. Rolul ei rămâne strict acela de instrument de conectare industrială, deciziile privind finanțarea și contractarea urmând să fie luate în continuare de instituțiile competente, în cadrul legislativ existent. Deocamdată, memorandumul stabilește doar pașii administrativi și tehnici pentru configurarea sistemului. Operaționalizarea efectivă depinde de adoptarea unui cadru normativ distinct, care nu a fost încă publicat.
- Concluzii
SAFE va fi implementat într-un cadru european al achizițiilor publice aflat el însuși în curs de transformare. Propunerea noului Regulament privind contractele de achiziție publică și concesiunile și procesul distinct de revizuire a Directivei 2009/81/CE indică o preocupare pentru simplificarea și accelerarea procedurilor, dar și pentru utilizarea achizițiilor publice în sprijinul rezilienței și al capacității industriale europene. În acest context, eficiența SAFE în România va depinde nu numai de capacitatea de a contracta finanțarea disponibilă, ci și de capacitatea autorităților contractante de a pregăti, atribui și administra proiectele într-un cadru juridic care combină regulile achizițiilor publice cu exigențele specifice securității și apărării.
***
[1] https://economedia.ro/patronatele-din-constructii-constructorii-au-executat-lucrari-de-6-miliarde-de-euro-prin-pnrr-dar-au-incasat-doar-31-miliarde-de-euro.html
[2] http://mt.gov.ro/spatiul-media/comunicate-de-presa/com29052026-2
[3] Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind contractele de achiziție publică și concesiunile, de abrogare a Directivelor 2014/23/UE, 2014/24/UE și 2014/25/UE și de modificare a [actelor enumerate], („Public Procurement Act”).
[4] https://defence-industry-space.ec.europa.eu/eu-defence-industry/readiness-roadmap-2030_en
[5] Potrivit Articolului 122 din TUFE (fostul articol 100 TCE):
„(1) Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute în tratate, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate decide, în spiritul solidarității dintre statele membre, să adopte măsuri corespunzătoare situației economice, în special în cazul în care apar dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse, în special în domeniul energiei.
(2) În cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăți sau este serios amenințat de dificultăți grave, datorită unor catastrofe naturale sau unor evenimente excepționale situate în afara controlului său, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru în cauză asistență financiară din partea Uniunii, în anumite condiții. Președintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la decizia adoptată”.
[6] Potrivit Articolului 12, statul membru poate solicita plata de maximum două ori pe an, cu obligația de a justifica progresele înregistrate în îndeplinirea planului. Comisia are la dispoziție cel mult două luni pentru a evalua cererea și, dacă o aprobă, autorizează plata printr-o decizie formală. Dacă cererea este considerată nesatisfăcătoare, plata se suspendă, iar statul membru are o lună la dispoziție pentru a formula observații. Suspendarea se ridică dacă statul membru demonstrează că a luat măsurile necesare pentru îndeplinirea condițiilor regulamentului.
[7] Scopul este creșterea rapidă a capacității de apărare a UE până în 2030, prin investiții masive, achiziții comune și consolidarea industriei europene de apărare. Comisia estimează că pachetul poate mobiliza până la 800 miliarde EUR pentru apărare, inclusiv prin flexibilizarea regulilor fiscale și prin împrumuturi la nivelul UE.
[8] Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant au prezentat Cartea albă privind apărarea europeană – Readiness 2030, care stabilește direcțiile de investiții și lacunele capacitar-militare de acoperit. Documentul identifică șapte arii prioritare: apărare antiaeriană și antirachetă, artilerie, muniție și rachete, drone și sisteme anti-drone, mobilitate militară, AI/cuantum/cyber/război electronic și capabilități strategice precum spațiul, supravegherea maritimă și infrastructura critică.
[9] Noul program industrial de apărare al UE. Potrivit Comisiei, la 30 martie 2026 a fost adoptat un program multianual de lucru de 1,5 miliarde EUR, pentru 2026–2027, destinat modernizării industriei europene de apărare, creșterii capacității de producție, rezilienței lanțurilor de aprovizionare și cooperării cu Ucraina.
[10] Transpune obiectivele din Cartea albă în etape și proiecte concrete. Printre proiectele-fanion se află Eastern Flank Watch, European Drone Defence Initiative, European Air Shield și European Space Shield. Acestea arată trecerea UE de la finanțare fragmentată la proiecte comune de capacitate strategică.
[11] Comisia a prezentat și Readiness Roadmap 2030, care transpune obiectivele din Cartea albă în etape și proiecte concrete. Printre proiectele-fanion se află Eastern Flank Watch, European Drone Defence Initiative, European Air Shield și European Space Shield. Acestea arată trecerea UE de la finanțare fragmentată la proiecte comune de capacitate strategică.
[12] Cadrul juridic prin care statele membre dezvoltă în comun capabilități militare. Agenția Europeană de Apărare notează că PESCO acoperă proiecte în domenii precum mobilitate militară, cyber, protecție maritimă și transport strategic. În 2025, UE a agreat încă 11 proiecte PESCO, iar EDF poate continua să cofinanțeze proiecte multinaționale conex.
[13] Denumirea informală a pachetului de simplificare propus de Comisie pentru accelerarea investițiilor în apărare, ce răspunde solicitării Consiliului European din 6 martie 2025 de a reduce blocajele administrative și de reglementare care încetinesc industria europeană de apărare.
[14] Statele Asociației Europene a Liberului Schimb care sunt membre ale Spațiului Economic European.
[15] Mai puțin în cazurile derogatorii reglementate de art. 16 alin. (4), alin. (5) și alin. (9) din Regulamentul SAFE.
[16] A se vedea Considerentul (11) al Regulamentului SAFE.
[17] Potrivit art. 4 alin. (5) din OUG nr. 62/2025.
[18] https://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/informatie-de-presa-privind-actele-normative-adoptate-in-edinta-guvernului-romaniei-din-23-iulie-2026