Protocolul de implementare a proiectului „Tren Metropolitan Timișoara”, încheiat între Municipiul Timișoara și Compania Națională de Căi Ferate „CFR” SA, a fost aprobat de către Primăria Municipiului Timișoara.
Astfel, s-a creat cadrul de colaborare instituțională necesar derulării etapelor de pregătire și implementare a acestui proiect.
Potrivit Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii, proiectul a fost inclus la poziția 20 pe lista proiectelor analizate, aprobate și propuse spre implementare. Prin același ordin a fost mandatată Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. pentru constituirea parteneriatelor și pentru încheierea protocoalelor de implementare a proiectelor cuprinse pe listă.
Primăria a preluat elaborarea studiului de fezabilitate pentru întregul traseu, atât pe terenurile aflate în proprietatea municipalității, cât și pe cele administrate de CFR.
Trenul metropolitan va transforma liniile feroviare existente (și nefolosite) într-o rețea de tren urban, integrată în transportul public al Timișoarei, de la Aeroport până în sudul și sud-estul orașului.
Finanțarea proiectului va fi asigurată prin programe de finanțare europene și prin alte surse de finanțare legal constituite, identificarea și asigurarea acestora fiind în responsabilitatea U.A.T. Municipiul Timișoara.
Topul Drumarilor – Primele 100 firme cu activitate de constructii drumuri si autostrazi
Implementarea intervențiilor asupra infrastructurii feroviare existente destinate transportului metropolitan se va realiza de către CFR SA, prin accesarea finanțărilor nerambursabile disponibile, precum și din alte programe/surse de finanțare asigurate de U.A.T. Municipiul Timișoara.
Conform documentației, în prezent, mobilitatea urbană și metropolitană a Municipiului Timișoara se confruntă cu o serie de limitări structurale și funcționale, care afectează calitatea transportului public și eficiența deplasărilor la nivelul întregii zone urbane extinse.
Infrastructura rutieră este supusă unei presiuni crescute din cauza fluxurilor mari de navetă, iar transportul public nu dispune de alternative rapide, previzibile și independente de traficul rutier.
În acest context, autoritățile susțin că devine evidentă necesitatea implementării unor alternative de transport public de mare capacitate, capabile să preia o parte semnificativă din fluxurile de trafic.


