Cauzele deficitului de locuințe din Europa sunt atât larg răspândite, cât și profund locale, iar prea puține locuințe se construiesc în zonele în care cererea este cea mai mare, conform Comisiei Europene.
Cifrele dezvăluie amploarea și persistența provocării.
În primul trimestru al anului 2026, prețurile locuințelor în UE au fost mai mari cu 5,1% decât în anul precedent, în timp ce chiriile au crescut cu 3,0%.
De asemenea, prețurile au continuat să crească de la un trimestru la altul: prețurile locuințelor au crescut cu 1,2%, iar chiriile cu 0,7%, comparativ cu ultimul trimestru al anului 2025.
Datele Eurostat pentru 2024 arată modul în care aceste presiuni afectează condițiile de viață ale oamenilor: gospodăriile din UE au cheltuit în medie 19% din venitul lor disponibil pentru locuințe, aproximativ 17% din populație locuia în locuințe supraaglomerate, iar 9% nu își permiteau să își păstreze locuințele suficient de încălzite.
În 2023, mai mult de unul din șapte locuitori ai UE locuia într-o locuință cu acoperiș cu scurgeri, pereți, podele sau fundații umede sau cu putregai la ramele ferestrelor sau la podele.
În destinațiile turistice populare, turismul excesiv și închirierile pe termen scurt pot reduce oferta de locuințe disponibilă pentru locuitorii locali. În alte părți, clădirile existente au nevoie urgentă de renovare. Acestea trebuie să devină mai ieftine de încălzit și răcit, fiind totodată adaptate pentru a rezista crizei climatice iminente și valurilor de căldură din ce în ce mai frecvente.
Presiunile sunt resimțite diferit de la o regiune la alta, dar indică aceeași întrebare fundamentală: cum poate UE să susțină dreptul la o locuință decentă atunci când locuințele accesibile și de bună calitate devin din ce în ce mai greu de găsit?
Trei blocuri de locuinte au primit autorizatia de construire
Un rol consacrat cu o nouă urgență
Deși politica în domeniul locuințelor este în primul rând responsabilitatea statelor membre, a autorităților regionale și locale, politica de coeziune a UE a adus de mult timp o diferență concretă: finanțarea locuințelor sociale, regenerarea cartierelor defavorizate și îmbunătățirea performanței energetice a locuințelor.
Eficiența energetică a fost integrată încă de la început în programele de coeziune 2021-2027.
Din fondurile UE inițiale de 7,5 miliarde euro alocate locuințelor, 86% au fost direcționate către eficiența energetică. Această finanțare se aștepta să îmbunătățească performanța energetică a peste 725 000 de locuințe și să sprijine construcția sau renovarea de locuințe sociale pentru aproape 59.000 de persoane.
Astăzi, însă, o locuință eficientă din punct de vedere energetic trebuie să însemne mai mult decât una care reține căldura iarna și reduce facturile la energie. Pe măsură ce valurile de căldură devin mai intense, clădirile trebuie, de asemenea, să rămână locuibile vara și să fie mai bine pregătite pentru vreme extremă. Acest lucru necesită o înțelegere mai largă și mai holistică a investițiilor în locuințe: una care să combine performanța energetică cu adaptarea la schimbările climatice, accesibilitatea, prețul accesibil și calitatea vieții.
Noul Bauhaus european oferă o busolă pentru această abordare. Principiile sale de sustenabilitate, incluziune și frumusețe încurajează autoritățile să privească dincolo de clădirile individuale și să ia în considerare locuințele împreună cu spațiile publice, serviciile, mobilitatea și cartierul în general.
Cu alte cuvinte, scopul nu este pur și simplu de a repara fondul locativ de ieri, ci de a crea locuri pregătite pentru crize, rezistente la viitor, în care oamenii să poată prospera. Discuțiile recente susținute de Inițiativa Urbană Europeană au subliniat, de asemenea, valoarea transformării unor districte întregi și a implicării comunităților în acest proces.
Revizuirea intermediară: de la 7,5 miliarde euro la 10,5 miliarde euro
Revizuirea intermediară a politicii de coeziune din 2025 a oferit o oportunitate de a transforma urgența politică reînnoită în investiții. Statele membre și regiunile au fost încurajate să redirecționeze resursele din cadrul programelor lor existente pentru perioada 2021-2027 către priorități europene emergente, inclusiv locuințe accesibile și durabile.
Nu a fost vorba de o sumă nouă de bani. Dimpotrivă, a permis ca fondurile disponibile să fie direcționate către domeniile în care nevoile deveniseră cele mai presante. Pentru a încuraja această schimbare, normele revizuite au oferit plăți inițiale mai mari, o contribuție mai mare a UE la costurile proiectului și mai mult timp pentru utilizarea fondurilor.
Înainte de revizuire, aproximativ 7,5 miliarde de euro din fondurile de coeziune ale UE fuseseră programat pentru locuințe. În timpul exercițiului de reprogramare, care s-a încheiat în primăvara anului 2026, statele membre și regiunile au redirecționat aproximativ 3,3 miliarde euro către locuințe accesibile și durabile. După modificări,alocarea totală a UE se menține la aproximativ 10,5 miliarde euro, sau 13,8 miliarde euro, inclusiv cofinanțarea națională.
Analiza contează mai mult decât banii. Aceasta arată că politica de coeziune își poate schimba cursul în timp ce programele sunt în curs de desfășurare. Finanțarea poate sprijini acum o gamă mai largă de intervenții, inclusiv construirea și renovarea de locuințe accesibile ca preț și îmbunătățirea cartierelor din jurul acestora.
Dreptul de ședere în locuințe
Locuințele au devenit o preocupare majoră în întreaga UE, însă presiunile variază foarte mult de la un loc la altul. Orașele se pot confrunta cu chirii în creștere și o concurență intensă pentru spațiu, în timp ce comunitățile rurale, îndepărtate și insulare se confruntă adesea cu locuințe deteriorate, servicii publice limitate și locuințe care nu mai satisfac nevoile locale.
Accesul la locuințe adecvate ajută la determinarea faptului dacă oamenii rămân într-un loc sau se simt obligați să plece. Împreună cu locurile de muncă, infrastructura, serviciile publice, cultura și viața comunitară, este esențial pentru ambiția Comisiei de a face ca rămânerea într-un loc să fie o prioritate oamenii numesc acasă o alegere autentică.
Aceasta face ca locuințele să fie una dintre cele mai importante pârghii ale politicii de coeziune. Nu poate rezolva singură deficitul de locuințe din Europa, dar poate ajuta regiunile să deblocheze locuințe, să reducă facturile, să renoveze cartierele și să pregătească clădirile pentru o climă în schimbare. Atunci când oamenii își pot permite o locuință sigură și durabilă, ei câștigă mai mult decât o adresă: ei câștigă fundațiile pe care să construiască un viitor.


