Pe fondul războiului din Ucraina și al presiunilor pentru independență energetică, Europa accelerează tranziția către energie regenerabilă. Dar această reconfigurare aduce noi tensiuni între aliați și rivali globali.
Invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022 a scos la iveală vulnerabilitatea energetică a Europei și a funcționat ca un catalizator, accelerând tranziția către utilizarea energiei regenerabile, explică Jason Warnken pentru Small Wars Journal.
În 2011, Germania a decis să renunțe treptat la energia nucleară, ceea ce a dus la o dependență sporită de petrolul și gazul rusesc, care erau disponibile și accesibile.
După ce comunitatea internațională a impus sancțiuni Rusiei, țările europene și-au întrerupt brusc relațiile energetice cu Rusia. Această tranziție modifică piețele globale și prezintă atât provocări, cât și oportunități pentru Statele Unite.
Între timp, țări precum Germania depind puternic de gazul natural lichefiat (GNL), importat în principal din SUA, pentru a compensa până când sursele regenerabile pot fi extinse.
Deși această soluție temporară avantajează exporturile americane, SUA trebuie să se pregătească pentru un viitor în care Europa va reduce consumul de GNL american odată cu creșterea ponderii energiei regenerabile.
Dependența Europei de petrolul și gazul rusesc
Rusia a încercat în trecut să creeze o relație de dependență cu Europa, dar această strategie a eșuat, iar UE a început o tranziție forțată de la combustibilii fosili rusești. Importurile de gaz rusesc au scăzut de la 40% (până la 80% în cazul Austriei și Letoniei) din totalul importurilor la aproximativ 10% în 2024.
Acest lucru a dus la o creștere bruscă a prețurilor la energie în Europa. Deși acestea au început să scadă și se estimează că vor continua să scadă până în 2030 datorită supraproducției de GNL american, UE este tot mai motivată să-și asigure independența energetică prin extinderea surselor regenerabile.
Provocările energiei regenerabile
Cooperarea între state permite diversificarea surselor energetice, însă independența energetică sporește securitatea națională, reducând dependența de state ostile. Sabotarea conductei Nord Stream în 2022 a evidențiat clar vulnerabilitatea Europei. Deși autorul sabotajului nu a fost confirmat, NATO suspectează Rusia. Acest incident subliniază fragilitatea relațiilor cu furnizorii de energie.
Independența energetică totală este imposibilă pentru Europa din cauza lipsei de combustibili fosili și de minerale critice necesare pentru baterii. Chiar și cu o infrastructură complet regenerabilă, materiile prime și bateriile ar trebui importate.
Pactul Verde al Comisiei Europene vizează emisii net zero până în 2050, dar ritmul adoptării energiilor verzi diferă mult între statele membre. Birocrația și reglementările variabile între cele 27 de țări contribuie la întârzierea proiectelor. De exemplu, proiectele eoliene pot aștepta nouă ani pentru autorizare. Rețelele învechite afectează și dezvoltarea energiei solare.
Germania este un pionier în tranziția energetică, planificând să atingă 80% energie regenerabilă până în 2030 prin strategia „Energiewende”. Totuși, rămâne cel mai mare consumator de energie al UE și depinde încă de cărbune, petrol și gaze. Danemarca, motivată de criza petrolului din anii ’70, a dezvoltat timpuriu energia eoliană și geotermală și continuă extinderea acestora.
Experiența Germaniei scoate în evidență provocări precum congestia rețelei – în special în nordul țării, unde producția eoliană depășește capacitatea de transport. Aceste probleme impun investiții majore în modernizarea rețelei și tehnologii inteligente (smart grid), inclusiv sisteme de răspuns la cerere (demand-response), care permit companiilor să ajusteze consumul prin aparate conectate la Wi-Fi, în schimbul unor beneficii financiare. Stocarea energiei rămâne o problemă majoră; fără soluții eficiente, se va menține dependența de combustibili fosili.
SUA, ca centru global al inovației, are potențialul de a contribui esențial la dezvoltarea tehnologiilor de stocare a energiei necesare Europei.
Competiție economică și consolidarea alianțelor
Poziția tensionată a administrației Trump față de NATO, Ucraina și Europa ar putea determina UE să se îndepărteze de SUA ca partener comercial și militar. SUA își poate menține statutul de partener de încredere sprijinind tranziția europeană spre energie regenerabilă. Relația Europei cu energia rusească a fost una de conveniență geografică și economică, dar conflictul a expus vulnerabilitățile sale.
China a încercat să pătrundă în infrastructura energetică europeană, inclusiv în sectorul regenerabil. Investițiile chineze în rețeaua electrică germană au crescut în 2013, dar au scăzut din cauza îngrijorărilor de securitate. Dacă SUA se retrage, China va încerca cu siguranță să umple golul.
Totuși, politici comerciale imprevizibile, cum ar fi tarifele vamale, pot determina UE să se orienteze către furnizori rivali. Rusia și China vor profita de orice oportunitate de a se apropia de partenerii economici ai SUA dacă aceasta este percepută ca instabilă.
SUA trebuie să sprijine tranziția energetică a Europei prin oferirea de know-how și materii prime, ceea ce ar aduce beneficii strategice și economice.
Rusia și China încearcă activ să-și extindă influența în piața energetică europeană. Această reconfigurare geopolitică va slăbi alianța transatlantică dacă SUA nu acționează ca un partener stabil.
Doar printr-un angajament ferm față de Europa, SUA poate contracara influența tot mai mare a Chinei și Rusiei și poate asigura un viitor energetic sigur pentru ambele continente, este de părere Warnken.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 5/iulie – august 2025
