Ținta climatică de reducere a emisiilor cu 90%, propusă de Comisia Europeană, presupune o transformare fără precedent a societății și industriei europene în doar 15 ani.
Industria siderurgică europeană își face deja treaba, însă lipsesc în continuare condițiile de piață necesare pentru o tranziție viabilă, atrage atenția Asociația Europeană a Oțelului – Eurofer.
Pentru ca aceasta să fie posibilă, UE trebuie să implementeze mult mai hotărât Planul de Acțiune pentru Oțel și Metale, asigurând o protecție comercială eficientă împotriva supracapacității globale, acces la energie și materii prime cu emisii reduse, la prețuri competitive la nivel internațional, precum și un mecanism CBAM solid și eficient.
„Industria siderurgică a UE susține obiectivul neutralității climatice până în 2050 și are în plan peste 60 de proiecte industriale la scară largă, care ar putea duce la reduceri semnificative ale emisiilor până în 2030 – dacă vor primi sprijinul necesar la timp și în mod eficient. În lipsa acestor condiții, multe proiecte sunt deja întârziate, iar unele au fost chiar oprite. În acest context, o țintă generală de 90% pentru întreaga UE până în 2040 riscă să devină o iluzie, întrucât presupune decarbonizarea aproape totală a industriilor mari consumatoare de energie, precum cea siderurgică, a transportului și a gospodăriilor – în doar 15 ani. Este o provocare monumentală”, a subliniat Axel Eggert, directorul general al Eurofer.
„Producția de oțel în UE a scăzut cu 26 de milioane de tone în doar șase ani, iar nivelul investițiilor rămâne îngrijorător de scăzut. Pentru a inversa această tendință de dezindustrializare, Europa trebuie să își dubleze eforturile în aplicarea Planului de Acțiune pentru Oțel și Metale, adoptând o abordare mult mai fermă și mai hotărâtă. Noul cadru CISAF (Clean Industrial Deal State Aid Framework) și comunicarea privind aplicarea Acordului Industrial Curat în cazul exporturilor în cadrul CBAM (Mecanismul de Ajustare a Carbonului la Frontieră) recunosc provocările existente, dar impactul lor concret este foarte limitat și insuficient pentru a schimba traiectoria descendentă a industriei. Încă așteptăm deciziile mari”, a adăugat acesta.
Eficiența CISAF – care depinde în mare măsură de implementarea la nivel național – este, de asemenea, limitată de reguli prea rigide. Aceste constrângeri sunt contraproductive pentru investițiile pe termen lung în sectoarele cele mai electro-intensive, cum este cel al oțelului.
Anunțul privind CBAM pentru exporturi nu conține încă o propunere legislativă concretă și nici detalii privind designul acestuia. Sectoarele afectate de CBAM propuseseră un mecanism simplu, bazat pe alocări gratuite pentru exporturi. Este foarte incert dacă mecanismul propus – bazat pe veniturile generate de CBAM – va avea un impact similar, mai ales pentru companiile europene axate pe export.
Industria siderurgică a UE exportă anual produse din oțel în valoare de peste 25 de miliarde de euro și alte bunuri industriale pe lanțul oțelului în valoare de aproximativ 40 de miliarde de euro, toate supuse CBAM.
„Vedem o dezbatere intensă în jurul nivelului țintei și a flexibilităților acesteia, dar nu există o discuție suficientă despre starea îngrijorătoare a industriei europene, a cărei decarbonizare este esențială pentru atingerea obiectivului. Un lucru trebuie să fie clar: ambiția climatică trebuie atinsă prin inovație și investiții în Europa – nu prin dezindustrializare. Acest lucru va fi posibil doar dacă tranziția va fi sprijinită rapid prin măsuri adecvate. Pentru oțel, aceasta înseamnă energie cu emisii reduse, competitivă la nivel internațional, oprirea supracapacității globale care distruge piața UE, un CBAM eficient care să prevină orice formă de evitare, cum ar fi relocarea resurselor, păstrarea deșeurilor feroase în UE pentru economia circulară și stimulente”, a concluzionat domnul Eggert.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 5/iulie – august 2025
