Tinerii europeni cheltuiesc tot mai mult din venitul lor pe locuințe, ajungând să aloce cel puțin 40% din venituri pentru locuință, conform datelor Eurostat pentru 2023, relatează Euronews.
Pentru comparație, gospodăriile din UE au cheltuit în medie 19,7% din venitul lor disponibil pe locuință.
Gravitatea crizei locuințelor din Uniunea Europeană a făcut ca găsirea unei locuințe să fie mai dificilă pentru cetățeni, din cauza unei combinații de lipsă de oferte imobiliare și chirii ridicate.
Potrivit Eurostat, prețurile locuințelor au crescut cu 48%, iar chiriile cu 22% în 2023. Între timp, inflația a dus la o creștere generală a prețurilor cu 36%. Această povară i-a afectat în special pe tineri.
În plus, 26% dintre tinerii din UE trăiesc în locuințe supraaglomerate, mai mult cu 9,2% decât media populației generale.
Secretarul general al organizației Housing Europe, Sorcha Eduards, a declarat pentru Euronews:
„Compromitem capacitatea tinerilor de a deveni independenți, de a-și începe propria viață, de a-și întemeia o familie. În țările în care avem o masă critică de locuințe sociale, am observat că vârsta la care tinerii devin independenți este mai mare decât în țările care nu dispun de acest tip de locuințe.
Cred că acest lucru este deja un semnal că o creștere a numărului de locuințe sociale și îmbunătățirea criteriilor de acces le oferă tinerilor o șansă reală de a obține o locuință.”
Esența rezolvării acestei probleme constă într-o schimbare de mentalitate.
„Ne-am bazat prea mult pe forțele pieței, iar după criza financiară din 2008, sectorul construcțiilor a fost grav afectat – am avut o reducere majoră a numărului de companii active, dar și o dificultate tot mai mare a gospodăriilor în a-și plăti facturile”, spune Eduards.
„Și cred că, dacă analizam asta, nu am fi în această situație, nu am discuta acum despre o criză a locuințelor, dacă chiriile și prețurile caselor ar fi rămas aliniate la veniturile populației. Dar acum avem o diferență enormă între acestea.”
În ceea ce privește închirierile pe termen scurt, Eduards a explicat că este „un alt exemplu de domeniu în care politicile publice nu au ținut pasul cu nevoile societății. Nu ne asigurăm că orașele noastre pot găzdui studenții, grupurile cu venituri mici și medii sau persoanele vârstnice. Permitem ca închirierile pe termen scurt să submineze ofertele pe termen lung.”
„Ajungem în situația în care avem apartamente goale care sunt doar investiții. Îi împingem pe studenți să renunțe la școală, familiile sunt nevoite să se mute la periferii. De asemenea, îi îndepărtăm din centrele orașelor pe lucrătorii esențiali, ceea ce le provoacă un stres considerabil.”
Ce soluții au aplicate alte țări
Exită țări care au identificat deja această problemă. În UE, anumite state au implementat modele sustenabile de locuire.
Spre exemplu, în Germania, 3,2 milioane de persoane locuiesc în cooperative – un model non-profit și complet democratic.
În regiunea Flandra din Belgia, sărăcia a fost redusă cu 40% în rândul persoanelor care au acces la locuințe sociale.
Danemarca a lansat programe pentru a le permite tinerilor acces la burse și pentru a-i ajuta să evite situația instabilă de „couch-surfing” (adică să locuiască temporar la prieteni sau cunoștințe, fără un domiciliu stabil) pe termen lung, care îi expune riscului de a deveni persoane fără adăpost.
În Țările de Jos, peste 20-30% dintre locuitori trăiesc în locuințe sociale.
Idei există, spune Eduards, dar trebuie să ne bazăm mult mai puțin pe forțele pieței și să revenim la ideea că locuința este un drept fundamental.
„Cred că este momentul pentru o schimbare de paradigmă. E timpul să construim o masă critică de locuințe care să răspundă nevoilor societății, care să fie responsabile și care să nu urmărească doar maximizarea profitului lunar pe termen scurt”, susține ea.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 4/iunie 2025
