Președinția belgiană a Consiliului UE a făcut astăzi o nouă încercare de a obține o majoritate pentru legea UE privind lanțurile de aprovizionare. În ciuda îmbunătățirilor, încă există riscuri semnificative – nu doar pentru competitivitatea europeană, ci și pentru țările în curs de dezvoltare, atrag atenția analiștii de la Institutul Economiei Germane.
Cu legea privind lanțurile de aprovizionare, UE dorește să oblige companiile să verifice respectarea drepturilor omului și a standardelor de mediu pe întreaga lor filieră de aprovizionare.
De mai multe ori acest proiect a eșuat, inclusiv din cauza opoziției germane.
Cu toate acestea, chiar și după mai multe îmbunătățiri, legea rămâne incompletă, iar consecințele sale negative ar putea depăși cu mult UE.
Costurile asociate cu implementarea sunt ridicate și afectează un număr mai mare de companii decât s-a estimat inițial. Acest lucru este evident în urma experienței cu legea germană privind lanțurile de aprovizionare, pe care Institutul Economiei Germane (IW) a investigat-o recent într-un studiu.
Mult mai multe companii afectate decât s-a estimat inițial
Legea germană vizează, asemenea echivalentului său european, doar companiile cu cel puțin 1.000 de angajați. Propunerea actuală a UE prevede, de asemenea, o cifră de afaceri minimă de 450 de milioane de euro.
Conform unui sondaj IW, aproape una din două companii germane este afectată. Deoarece și companiile mai mici trebuie să îndeplinească cerințele de raportare atunci când furnizează către o companie mai mare.
Chiar și în grupul companiilor cu până la 49 de angajați, jumătate din întreprinderile chestionate declară că sunt afectate direct sau indirect de lege.
Reglementările sunt prea complicate pentru țările în curs de dezvoltare
Legea germană are deja un impact negativ asupra țărilor în curs de dezvoltare.
În special, companiile mai mici – atât din UE, cât și din țările furnizoare – nu au capacitățile necesare pentru a face față reglementărilor legale complexe atunci când trebuie să furnizeze informații clienților lor.
Importurile de îmbrăcăminte din țările în curs de dezvoltare, cum ar fi Bangladesh sau Pakistan, au scăzut cu mai mult de o cincime în 2023.
În același timp, importurile de textile din țări precum Macedonia de Nord, Tunisia sau Maroc au crescut. Acestea nu sunt vești bune pentru sustenabilitatea din țările în curs de dezvoltare, în Bangladesh, de exemplu, industria de îmbrăcăminte reprezintă 12% din produsul intern brut. Dacă nu doar companiile germane, ci și cele europene, se retrag acum, statele trebuie să facă afaceri cu țări ale căror standarde de mediu și sociale nu sunt aproape de nivelul UE – de exemplu, China.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 1/martie 2024
