În atribuirea contractelor de investiții publice, companiile internaționale cu filiale în România intră în competiție cu firmele locale. În această situație antreprenorii români se află într-o poziție inferioară, neavând situațiile financiare și experiența multinaționalelor.
Pentru a rezolva această problemă, mai mulți deputați au propus ca, în scopul egalizării șanselor firmelor locale în fața concurenței conglomeratelor, ofertanții care au filiale înregistrate în România să fie obligate să își asume în solidar derularea contractelor de achiziție publică de valoare ridicată, în prezent de peste 26 milione de euro.
Astfel, în cazul în care operatorul economic candidat/ofertant este societate-mamă într-un grup, filiala/filialele trebuie să participe, în mod obligatoriu, la procedura de atribuire în asociere sau în calitate de subcontractant declarat de la începutul procedurii.
Inițiatorii noului proiect de lege explică faptul că experiența ultimelor decenii a demonstrat că, în derularea contractelor de mare anvergură, impedimente majore sunt asumarea responsabilităților presupuse de implementarea de lucrări complexe de către contractanți și faptul că autoritățile nu întocmesc documentele achiziției astfel încât să prevină în mod eficient situațiile de nerespectare a prevederilor contractuale.
Una dintre situațiile frecvent întâlnite în derularea proiectelor de construire a infrastructurii de transport este aceea în care la procedura inițială de achiziție publică participă societatea-mamă cu sediul în străinătate – cea care satisface toate criteriile de participare și de selectie, în timp ce contractul în sine este executat de filiala cu sediul în România. Societatea înregistrată în România înregistrează fie profit mic, fie este chiar în pierdere, astfel că în lipsa situației financiare solide demonstrată de firma-mamă, filiala nu ar îndeplini criteriile financiare necesare.
Totodată, firmele care nu se bucură de sprijinul unei societăți-mamă pierd competiția din cauză că nu pot satisface la același nivel criteriile detaliate în caietul de sarcini.
Asadar, competiția nu se derulează între firme de același calibru privind cifra de afaceri, număr de angajați, portofoliu relevant de proiecte realizate, ci între firme internaționale și firme locale. Acestea din urma, neavând capacitatea tehnică și situația economică a societăților-mamă cu sediul în străinătate, fie pierd competiția, fie nu se prezintă la procedurile de achiziție publică.
În final, filialele înregistrate în România sunt cele care implementează contractul, filiale ce sunt în majoritatea cazurilor de aceeași talie cu operatorii economici cu capital autohnton care nu pot prezenta oferte câștigătoare sau care nu participă la procedurile de achiziție publică.
Deputații consideră situația creată ca fiind în realitate un caz de concurență neloială, firmele cu capital și forță de muncă locale nu ar trebui să fie puse în competiție cu societăți multinaționale.
Propunerea legislativă este în prezent înregistrată la Senat pentru dezbatere.
Descărcați aici
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 4/iunie 2023
