Reducerea suprafețelor minimale (până la 15%) ale locuinței, prevăzute în legislaţia în vigoare este una dintre soluțiile propuse în proiectul Stategiei Naționale a Locuirii pentru creșterea stocului de locuințe publice, proiect intrat în dezbatere publică.
Standardele minime în materie de spaţiu pentru locuinţe sunt prevăzute în prezent în Legea Locuinţei nr. 114/1996, în ceea ce priveşte numărul de metri pătraţi pe camere şi persoane – de exemplu, 37 mp suprafaţă utilă în cazul unei locuinţe pentru o singură persoană, 52 mp suprafaţă utilă în cazul unei locuințe pentru 2 persoane (1 dormitor) şi 66 mp suprafaţă utilă în cazul unei locuințe pentru 3 persoane (2 dormitoare).
Specialiștii care au redactat Strategia Națională a Locuirii apreciază: ”Aceste standarde ridicate sunt un factor care descurajează dezvoltatorul, deoarece îl limitează la construirea unui număr foarte limitat de produse pentru locuire (locuințe cu 1 – 2 camere) pentru care există capacitate de cumpărare pe piață. Și mai important este faptul că limitează capacitatea cumpărătorului de a alege, de exemplu, între o locuință de 100 mp cu două dormitoare mari sau o locuință de 100 mp cu 3 dormitoare mici, care poate fi dimensionată destul de bine dacă este proiectată corespunzător.
Deşi acest lucru afectează familiile cu venituri reduse într-o măsură mai mare decât alte categorii, el împiedică, de asemenea, şi construcția de locuințe mici în centrul orașului care ar putea fi considerate locuințe «provizorii» de către tinerii căsătoriţi. Aceste apartamente mici care sunt foarte căutate în orașele mari ale lumii, precum New York și Londra, sunt ilegale din punct de vedere tehnic în România. Totuși, decalajul între standardele în materie de spațiu prevăzute de lege și realitate este în special evident în cazul locuințelor sociale în care familiile pot fi uneori înghesuite în locuințe cu o singură cameră cu suprafața de 10 mp.”
Totodată, în proiectul Strategiei Naționale a Locuirii se menționează că locuinţele din România sunt printre cele mai aglomerate, degradate, scumpe şi cu amplasare necorespunzătoare dintre ţările Europei, şi expun un număr mare de persoane la un risc seismic ridicat.
De asemenea, România se află pe unul dintre ultimele locuri cu privire la aproape toate măsurile aferente calităţii locuirii: are cea mai mare pondere a familiilor cu costuri mari de locuire; cea mai mică valoare aferentă dimensiunii medii a locuinței dintre ţările aflate în tranziţie.
Măsurile prevăzute în proiectul Strategiei Naționale a Locuirii în vederea creșterii stocului de locuințe publice sunt:
– reducerea suprafețelor minimale (până la 15%) prevăzute în legislaţia în vigoare, exclusiv în cazul locuinţelor publice. Această modificare va avea impact în reducerea costurilor de construcție, a cheltuielilor curente pentru plata utilităţilor şi a costurilor de întreţinere a locuinţelor publice;
– instituirea unei clauze de achiziție pentru clădirile vacante şi neutilizate, inclusiv cele istorice. Statul va utiliza prerogativele de achiziție pentru clădiri vacante și neutilizate, dar și prerogativele de achiziţie a clădirilor istorice (monumente istorice vacante) neutilizate şi care sunt în stare precară – în baza unei politici care să instituie îmbunătăţiri ale tuturor clădirilor istorice deţinute în proprietate privată într-o anumită perioadă prevăzută. Clădirile vacante și neutilizate îndelung, dar și cele istorice, ambele categorii fiind în proprietate publică fără a beneficia de reabilitare, vor putea fi achiziționate/dobândite de către autoritățile administrației publice locale pentru a le consolida/reabilita, cu finanţare de la bugetul local sau bugetul de stat, după caz.
În plus, clădirile deţinute în proprietate privată care sunt certificate ca monumente istorice, dar care sunt vacante şi neutilizate pe o perioadă extinsă şi care sunt avariate, pot fi cumpărate cu drepturi de preempţiune de către statul român prin Ministerul Culturii. Acest cadru legal trebuie să permită conservarea, regenerarea şi, dacă este posibil, schimbarea destinaţiei acestor clădiri;
– instituirea unei singure categorii, cea de „locuințe publice”, aşa încât toate locuințele aflate în proprietate publică şi privată a autorităţilor administraţiei publice centrale (cu excepţia locuinţelor de protocol, reglementate conform legislaţiei în vigoare) şi locale, respectiv locuinţele aflate în propietatea publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale şi locuinţele aflate în proprietatea publică şi privată a autorităţilor administraţiei publice centrale, indiferent de folosință, să fie încadrate în această singură categorie.
Sunt vizate trei obiective importante: construcția și administrarea locuințelor publice viabile din punct de vedere economic pentru consiliile locale; oferta de locuințe publice mai receptivă la cererea predominantă; combaterea ghetoizării locuințelor sociale. Aceste locuințe vor putea fi construite şi administrate prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe.
Citiți și:
Peste 270 apartamente, intr-o prima etapa a unui amplu cartier rezidential
179 mil euro pentru modernizarea unor sectoare de drum judetean
Investitorii mizeaza pe cresterea preturilor noilor apartamente
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 7/oct 2019
