Construcţii slab dimensionate
De multe ori construcţiile sunt slab dimensionate pentru că beneficiarii nu ascultă de proiectanţi şi fac cum ştiu ei, spune expertul tehnic Elisabeta Vasilescu. Stâlpii sunt subţiri, planşeele sunt de mică grosime, adâncimea de fundare este întotdeauna mică faţă de adâncimea de îngheţ din zonă.
De multe ori, atât la fundaţii, cât şi la dimensionarea altor elemente de rezistenţă se face economie. Paradoxal, fac economie la partea de rezistenţă, dar la finisaje plătesc materiale scumpe, foarte costisitoare, subliniază doamna Vasilescu.
Domnia sa crede că este destul de greu să fie remediate astfel de situaţii pentru că inspectoratele de stat în construcţii au personal redus şi nu dispun de timpul necesar pentru a verifica tot ce se întâmplă pe teren. Rămâne la conştiinţa beneficiarului sau a celui care lucrează. Multe dintre construcţii se fac în regie proprie şi situaţia este greu de controlat.
Înlocuirea materialelor cu unele mai ieftine
În unele construcţii, în etapa de execuţie, sunt înlocuite materialele, fiind folosite unele mai ieftine decât cele prevăzute în proiect. Cu toate că au caracteristici similare, cele mai ieftine sunt mai slabe din punct de vedere calitativ, atrage atenţia expertul tehnic Valentin Sevcenco.
Uneori, în faza de execuţie, constructorii nu mai folosesc materialele din proiect, fie pentru că nu le găsesc, fie pentru că nu caută să le găsească şi le înlocuiesc cu unele mai ieftine.
Este drept că sunt foarte mulţi furnizori, iar proiectanţii nu au timp să testeze piaţa, nu au aflat de anumite materiale şi nu ştiu să le recomande în proiect.
Bineînţeles că înlocuirea materialelor produce diverse probleme şi, la sosirea proiectanţilor pe şantier, acestea trebuie remediate. Lucrările de remediere nu sunt extraordinar de grele, dar anumiţi proiectanţi nu le observă şi acestea nu se mai desfăşoară. Totuşi, dacă le observă, acestea trebuie făcute, deoarece ei încheie o serie de acte pe răspunderea lor. Problema este că rămân sechele, lucrări ascunse ş.a.m.d., spune domnul Sevcenco.
Pereţi de sticlă neancoraţi
„Una dintre problemele de amănunt pe care le-am descoperit au fost pereţii de sticlă care nu erau ancoraţi”, ne-a spus expertul tehnic Aurelian Pavelescu. În astfel de situaţii se face o notă de către expert şi se cere ancorarea pereţilor. Dar acestea sunt cazuri punctuale, care pot fi remediate uşor printr-o colaborare cu proprietarul clădirii. Îşi dau şi ei seama că este un pericol iminent.
Problema greşelilor în construcţii este vastă, pentru că numai cine nu munceşte, nu greşeşte. Fie că este un constructor tânăr, foarte bun şi talentat sau unul mai în vârstă, tot ce trebuie să facă este să deschidă bine ochii. Trebuie să fie atenţi să îşi respecte atribuţiile, mai ales că au şi răspundere. Mai apoi, dacă beneficiarul nu vrea să facă ce trebuie, măcar rămâne un document scris care atestă cui îi aparţine responsabilitatea. Dar trebuie să rămână ceva scris, atrage atenţia domnul Pavelescu.
Greşelile în construcţii sunt foarte periculoase, mai ales că Bucureştiul, de exemplu, se află într-o zonă seismică şi, oricând, ne putem aştepta la un cutremur. Multe clădiri vechi stau să se prăbuşească şi trebuie consolidate. Un dezastru, precum cutremurul din 1977, se poate repeta oricând. Ba mai mult, statistica spune că se repetă cam la 40 de ani, trage un semnal de alarmă domnul Pavelescu.
Extinderea unei construcţii
În situaţiile în care se face extinderea unei construcţii prin ridicarea unui corp nou de clădire lângă un bloc sau chiar lângă o casă, este necesar ca între cele două construcţii – cea existentă şi cea propusă – să se facă un rost antiseismic, care are şi rol de tasare. Stătică Dogaru, expert tehnic, ne-a spus că în această situaţie pot apărea erori chiar din necunoştinţă sau, de ce nu, din inconştienţă. Aceasta pentru că “mulţi dintre arhitecţi desenează fără să se gândească, pe principiul «Lasă, că merge şi aşa!»”, susţine domnul Dogaru şi adaugă că întotdeauna este indicat ca proiectantul şi expertul să lucreze în parteneriat. Să se cunoască, să ştie ce vor unul de la celălalt. Este adevărat că, de obicei, mai apar neînţelegeri la preţuri. Se mai întâmplă, nu este o regulă generală.
Supraîncărcarea planşeului
Supraîncărcarea planşeului face parte dintre acele lucrări ascunse, care nu se văd. Se practică şi astăzi. Din neştiinţă, la execuţie se supraîncarcă planşeul construcţiei. De exemplu, atunci când se pune marmură peste o pardoseală deja existentă.
Erori la scări
Casa scării este un gol în planşeu. Totuşi, poziţiile golurilor trebuie studiate în detaliu, ne spune expertul tehnic Stătică Dogaru, pentru că în aceste puncte se slăbeşte planşeul. “Nu oricine ştie unde trebuie să aşeze casa scărilor. Indicat ar fi ca aceasta să fie aşezată pe mijloc. Regula nu prea se mai respectă pentru că vrem şi lumină, vrem să arate bine şi din punct de vedere estetic etc. Ideal ar fi să amplasăm casa scării în exteriorul clădirii”, mai spune domnul Dogaru.
Proiectarea şarpantelor peste blocuri cu terasă
Destul de des, apar erori atunci când se proiectează şarpante peste blocuri construite după 1970 şi nu numai. Pe vremuri, aceste blocuri se acopereau cu terasă cu învelitoare bituminoasă (carton asfaltat – bitum), cu mai multe straturi de termoizolaţie. Ulterior, trebuia pus un strat de pietriş. Reacţiile materialelor sunt influenţate de condiţiile meteo. Dacă vara, la 37 de grade, pietrişul topeşte bitumul, iarna, când vine frigul, acestea se contractă. De aici apar acele crăpături din straturile de izolaţie hidrofugă. Proiectantul proiectează şarpanta cu toate că nu cunoaşte toate detaliile pe care le ştie expertul.
Expertul Stătică Dogaru crede că soluţia este să fie decopertate toate straturile, inclusiv termoizolaţia din BCA, până la planşeul din beton. Abia atunci poate fi pus acoperişul (cu ţiglă sau cu tablă), aşezat pe placă de beton în zone controlate, de preferat pe pereţii de dedesubt sau pe stâlpi. Ulterior, se pun căpriorii, astereală sau şipci, desigur, în funcţie de învelitoare. În pod, se aşază o izolaţie care poate fi din polistiren, vată minerală şi alte sisteme de termoizolaţie. În orice caz, acestea trebuie să respecte dimensiunea de 10 cm grosime, este de părere domnul Dogaru.
Cordoane de sudură defectuoase
Pentru structuri din oţel, cea mai frecventă eroare se referă la execuţia, verificarea şi recepţia cordoanelor de sudură, apreciază expertul tehnic Pavel Alexa. Acestea nu corespund prevederilor din Normativul C150-1999 privind calitatea îmbinărilor sudate.
Între cauzele acestor erori, domnul Alexa enumeră lipsa de profesionalism a sudorilor, lipsa controlului (din partea dirigintelui, RTE-istului, responsabililor cu fazele determinante), dar şi o doză de iresponsabilitate profesională.
Poziţia necorespunzătoare a armăturii superioare
Pentru structuri din beton armat, cea mai frecventă eroare, consideră expertul tehnic Pavel Alexa că este poziţia necorespunzătoare a armăturii superioare în plăci şi, chiar, în grinzi. Cauzele erorilor de acest tip sunt ignoranţa profesională şi lipsa controlului (faza determinantă înaintea turnării).
Din aceleaşi cauze apare destul de frecvent şi segregarea betonului în stâlpi şi grinzi.
Lemn slab calitativ şi îmbinări necorespunzătoare
În cazul structurilor din lemn, experţii constată destul de des că a fost folosit lemn de o calitate necorespunzătoare şi că îmbinările sunt neconforme cu prevederile normative. Expertul tehnic Pavel Alexa este de părere că aceste erori sunt cauzate, la nivel de şantier, de ignoranţă şi de lipsa de responsabilitate profesională. Iar, la nivel de proiectant, de necunoaşterea prevederilor din normative. La mai mult de 6 ani de la intrarea în vigoare a Standardului SR EN 338-2010 (cu prevederi privind clasele lemnului de construcţii), în proiecte se găsesc referiri de genul ,,lemn clasa I’’.
Unele dintre îmbinări sunt excentrice, lipsite de elemente care să preia forfecarea etc. Ori, asta denotă ignoranţă şi iresponsabilitate, spune expertul tehnic Pavel Alexa.
Rosturile verticale sunt rareori umplute cu mortar
În ceea ce priveşte structurile din zidărie, experţii găsesc rosturile verticale rareori umplute cu mortar. Erorile sunt cauzate tot de ignoranţă, dar şi din lipsa de profesionalism şi de responsabilitate din partea contractorului, a lucrătorilor, spune domnul Alexa.
Controlul exigent din partea dirigintelui de şantier, a responsabililor tehnici şi popularizarea măsurilor (oprirea lucrărilor, refacere etc. ) ar putea avea efecte benefice pentru reducerea frecvenţei erorilor de construcţii, este de părere domnul Pavel Alexa.
Folosirea incorectă a programelor de proiectare
„Am întâlnit erori mai multe pe partea de proiectare, decât pe cea de execuţie”, ne-a spus expertul tehnic Daniel Diaconu.
În faza de proiectare, unii ingineri folosesc programe de calculator cărora nu le cunosc fundamentul, nu ştiu ce reprezintă şi nu ştiu să aprecieze corectitudinea datelor din program.
În verificarea calculelor, ei trebuie să ţină cont de două aspecte: echilibrul pe forţele exterioare şi eforturi (de rezistenţă) şi condiţiile de deformabilitate.
Spre exemplu, dacă într-o zonă de încastrare joasă apar rotiri şi deplasări, cu toate că în program este considerată perfectă, înseamnă că ceva din program este putred. Erorile apar pentru că se fac greşeli în interpretarea şi înţelegerea în detaliu a metodologiei programului respectiv.
“Trebuie verificată veridicitatea programului de calcul în condiţii concrete. Totodată, trebuie să acordăm o mare atenţie modului de stabilire a încărcărilor şi a metodologiei de calcul, de dimensionare. Unele efecte pot fi semnificative, în timp ce altele pot fi acoperite de coeficienţi de siguranţă. Aceştia sunt luaţi în calcul şi pot fi globali sau parţiali”, subliniază expertul tehnic Daniel Diaconu.
Lipsa personalului specializat
În procesul de execuţie a unei construcţii apar erori generate de lipsa personalului specializat corespunzător care să urmărească lucrările, să întreţină construcţia, să o urmărească în timp.
Unii dintre beneficiari nu au diriginţi de şantier sau au diriginţi care semnează “ca primarul”, spune expertul tehnic Dan Rusu.
În acelaşi timp, subliniază domnia sa, mai există un aspect neglijat: se obţine autorizaţia de construire şi, mai departe, nu se mai face proiectul de execuţie cu detalii. Această etapă rămâne la latitudinea beneficiarului şi a unor oameni pe care nu ştiu de unde îi ia. Probabil, e mai rentabil la preţ. Dar nu prea există oameni cu experienţă care să poată face lucrările fără să aibă detaliile din partea proiectantului.
După finalizarea construcţiei, beneficiarul trebuie să intre în legalitate şi să facă o întreagă documentaţie pentru repararea construcţiilor.
Lucrul după ureche
În opinia expertului tehnic Alexandru Constantin, cea mai mare greşeală este că pe piaţa construcţiilor se lucrează foarte mult după ureche, fără documentaţii. Există foarte multe firme care nu lucrează după documentaţii. În mod normal, un constructor adevărat cere întâi să vadă proiectul şi, abia ulterior, stabileşte termenele şi sumele pe care le pretinde. Totuşi, mulţi constructori preferă să lucreze fără documentaţie, după ureche, după o documentaţie tehnică autorizaţii construcţii (DTAC) fără proiect de execuţie, pentru ca astfel să poată improviza detaliile. Motivul este încercarea de a obţine un profit mai mare, cu toate că lucrarea nu va avea parametri calitativi optimi.
Legislaţia s-a schimbat de anul acesta şi, în prezent, pentru eliberarea autorizaţiei de construire sunt obligatorii proiectele de execuţie şi proiectele de detaliu. Inspectoratul de Stat în Construcţii le cere CD-uri cu aceste documente, în format pdf. Prin urmare, s-a remediat o mare parte din problemă deoarece constructorul este obligat să respecte această documentaţie. Deci, ca pârghie de control există, pe de o parte, ISC care controlează limita şi, pe de altă parte, există dirigintele de şantier, omul beneficiarului, care are datoria să verifice în detaliu maniera în care se desfăşoară lucrările. Dar, de obicei, există această complicitate între constructor şi beneficiar. «Hai, domnule, să ne înţelegem şi o să te coste mai puţin!». Beneficiarul nu-şi cunoaşte interesul când acceptă astfel de înţelegeri.
Indisciplina în construcţii
„În urma expertizelor pe care le-am derulat, am constatat foarte multe erori la lucrările executate fără autorizaţie”, afirmă expertul tehnic Constantin Avram. Este vorba despre lucrările pentru care a trebuit să facă intrarea în legalitate. În astfel de condiţii, s-au făcut intervenţii “chiar şi la blocuri, nu mai zic despre extinderi sau supraetajări”. Primăria a constatat neregulile şi a cerut intrarea în legalitate. Lucrurile se pot îndrepta cu expertize făcute profesionist.
Acum, cu noua legislaţie, etapa de autorizare este complexă şi mult mai corectă. Până la acest moment, se cerea doar un plan de fundaţie sumar şi tot primarul era cel care elibera autorizaţia.
Cele mai multe dintre erorile pe care domnul Avram le-a constatat au fost cele de execuţie, greşeli survenite din cauza constructorilor care lucrează cum «îi taie capul».
Legislaţia este permisibilă şi un tehnician de la ţară poate face un bloc. Dar acesta este obişnuit cu procedura de avizare locală. Dacă este prieten cu primarul şi cu arhitectul şef, primeşte aprobarea din partea autorităţilor. În această ecuaţie, apare un constructor din aceeaşi zonă şi aşa se naşte greşeala.
Pentru ca astfel de lucruri să fie evitate trebuie o legislaţie puternică, consideră domnul Avram. Tehnicianului trebuie să i se interzică să facă proiectare şi, de asemenea, trebuie să i se solicite o serie de documente. Există nişte bariere care s-ar putea pune. Ce nu este interzis, este permis. Nu contează că este inginer chimist sau inginer silvic, el se implică şi continuă lucrarea. «Cum vă permiteţi să faceţi treaba asta?». Păi, sunt bani în joc. Dacă se poate câştiga un ban, nu contează calitatea.
Astfel, apar aşa-zişii «ştampilatori de serviciu», care odată ajunşi la vârsta de 80 de ani, nu mai ţin cont de actul de verificare în sine, decât prin prisma completării ca resursă la pensie.
Ba mai mult, sunt unii care şi-au uitat meseria de proiectant şi s-au axat numai pe partea de verificare. Anual, ajung la 200-400 de referate de verificare. Foarte mult ! Ce act de verificare se mai poate face în condiţiile acestea? Pe tine, ca expert, te mai cheamă abia când îi cade acoperişul.
“Credeţi că toate blocurile noi au atestatele profesionale? Atunci cum a zburat panoul? Nu spun că ar fi vorba despre toate lucrările sau că toate s-ar desfăşura în aceste condiţii. Totuşi, în cazul celor cu astfel de probleme, greşelile de proiectare sunt legate cu cele de execuţie. Aşa ajungem în faza finală, după o investiţie de 6-7 milioane euro, şi ne speriem de rezultat”, spune expertul tehnic Ion Amariei.
Conştiinţa profesională lasă de dorit
Conştiinţa profesională lasă de dorit, fie că vorbim despre proiectanţii mai tineri, despre executanţi sau chiar despre diriginţi, spune expertul tehnic Ion Amariei.
“Îmi repugnă că încă există posibilitatea ca proiectanţii să apară «peste noapte», necunoscând normativele, legile şi conduita profesională. Eu cred că, pe partea de proiectare, vina o poartă verificatorii de proiecte care nu îşi fac datoria, nu îi învaţă pe tinerii proiectanţi să proiecteze şi nu le arată greşelile pe care le depistează. De partea cealaltă, la capitolul execuţie, vina o poartă dirginţii de şantier care nu încearcă să-i aducă pe executanţi pe o cale acceptabilă “, afirmă domnul Amariei.
Cu toate acestea, nenorocirea este alta, continuă domnul Amariei: “Am întâlnit experţi tehnici care nu cunosc normativele de aplicare a expertizelor. În cel puţin 30% dintre expertize se lucrează după ureche şi nu se ţine cont de metoda de calcul a valorii coeficienţilor R1, R2, R3. Acest lucru este tragic. Cum ar putea învăţa cei tineri, dacă o parte din verificatori şi experţi nu le spun ce trebuie sau nici măcar nu ştiu ce să le spună?”
Slaba pregătire a profesioniştilor
La început, proiectele sunt conduse de arhitecţi, dar, uneori, aceştia nu cunosc noţiuni fundamentale de organizare a unei structuri sau chiar de modul în care ar trebui să existe o structură de rezistenţă într-o clădire, consideră domnul Dan Vasile Olaru, dr. inginer în Mecanica Construcţiilor. Domnia sa crede că învăţământul este cauza acestor probleme.
“Cadrele didactice sunt, uneori, în afara problemei. Învăţământul stă foarte prost la capitolul de rezistenţă a unei clădiri. Nu spun că le-ar trebui o pregătire precum cea a inginerilor, ci noţiuni fundamentale, de bază. Cum se descarcă fosele, ce ar trebuie să se întâmple atunci când este cutremur într-o clădire etc. Problemele s-ar putea remedia cu cadre didactice mai competente. Cele de specialitate inginerească să fie luate în serios.”
De multe ori, proiectanţii nu acordă suficientă atenţie studiilor geotehnice pe care le au la bază şi comit anumite erori. Este vorba fie de rapiditate, fie de neglijenţă. În general, pe piaţa construcţiilor, când vine vorba de proiectare este mare concurenţă. Pentru că nivelul concurenţial este mare, sumele plătite pentru proiectare sunt mici. Astfel, oamenii încearcă să termine repede şi să încaseze repede, motiv pentru care nu mai aşteaptă studiul geotehnic.
Nerespectarea planurilor şi montarea greşită a armăturilor sunt câteva dintre erorile pe care expertul tehnic Mircea Ioan Albu ţine să le menţioneze. Şi domnul Albu consideră că acestea apar din cauza pregătirii insuficiente, începând de la maistru şi ajungând până la inginer.
Normativele în vigoare nu sunt respectate
O mare eroare este abrogarea Legii 10 şi, implicit, interzicerea experţilor de a mai verifica proiectul, cu toate că se păstrează dispoziţia potrivit căreia aceştia trebuie să-şi însuşească proiectul, crede expertul tehnic Virgil Murariu.
Deşi verificatorul este de rang inferior expertului, legea nu este de acord. Să faci expertiza unei structuri şi să o aduci în parametrii tehnici optimi este o chestiune foarte delicată. Necesită un proces amplu de gândire. Expertul are aceste detalii în cap, în momentul în care colaborează cu proiectantul. Ulterior, el poate verifica în amănunt dacă soluţiile au fost aplicate corect, din calitatea de verificator. Una este să cunoşti construcţia de la a la z, să o cunoşti de la rădăcină până la vârful acoperişului şi alta este doar să îţi dai cu părerea.
Descarca articolul
Rasfoieste revista ARENA Constructiilor din martie 2017 (click aici)