Comisioane în construcţii, tentaţii sau etică?

Piaţa construcţiilor este un sector important al oricărei economii. România nu face excepţie. Orice creştere economică şi maturizare în business se reflectă în construcţii. În consecinţă, mediul construit este supus unor presiuni care cuprind toate palierele posibile şi o mulţime de actori, de la cei politici, finanţatori, contractori şi antreprenori, la producătorii şi distribuitorii de materiale şi sisteme pentru construcţii şi diferiţi intermediari, facilitatori, agenţi de tot felul.

Preţurile de realizare şi cele de vânzare sunt alcătuite dintr-o multitudine de elemente care se adaugă în acest lanţ complex, astfel încât bătălia pentru a avea un segment cât mai bun este mare şi se poartă de către fiecare participant. Ceea ce este de remarcat şi foarte important, este faptul că nimeni nu poate acţiona singur, fiecare depinde într-un fel sau altul de ceilalţi, uneori în mod subtil.

Vom vorbi acum de relaţia dintre arhitecţi şi furnizorii de materiale, soluţii şi sisteme pentru construcţii, dar şi de constructori.

Rolul arhitectului este acela de a configura soluţiile spaţiale ale proiectelor în ansamblu, de a integra contribuţiile tuturor ingineriilor specializate care intră în componenţa proiectului şi de a armoniza o serie întreagă de detalii, materiale şi soluţii într-un întreg coerent. Numărul reperelor care intră în componenţa unui proiect este considerabil şi din această cauză şi numărul oportunităţilor de a alege din mai multe variante disponibile ceea ce este optim, adică ceea ce satisface cerinţele la un nivel de costuri bune, este mare.

Totuşi, arhitectul nu deţine controlul complet asupra tuturor produselor care se vor folosi în proiect, rolul său fiind acela de a stabili caracteristicile diferitelor materiale în cele mai multe dintre cazuri, calităţile acestora şi doar în anumite situaţii, când specificitatea unora dintre ele este determinantă, de a le alege în cel mai mic detaliu.

Spre exemplu, pentru o sticlă cu anumite caracteristici stabilite de arhitect, există fără îndoială mai mulţi furnizori care pot livra produse care satisfac cerinţele respective. Aici intervin politicile şi practicile de piaţă ale diverşilor actori.

Unii se îndreaptă spre antreprenori, adică spre cei care construiesc, stabilind cu aceştia contracte şi relaţii pe termen lung pentru volume mari de produse sau grupuri de produse, lăsându-i pe cei care construiesc să încerce să plaseze în operă ceea ce le furnizează, permiţându-le să îşi pună adaosuri profitabile.

Alţii se duc către cei care stabilesc din proiect ceea ce trebuie folosit în lucrările de construcţii, spre arhitecţi. Acestora le oferă informaţii şi argumente pentru soluţiile lor, dar nu de puţine ori şi comisioane în cazul în care vor plasa materialele în proiecte şi acestea vor fi achiziţionate ulterior pentru a fi folosite în construire.

Această practică este cunoscută şi realizată de multe ori în condiţii legale, fiscalizate, pe bază de contracte de comision sau servicii, facturate şi decontate după toate regulile comerciale. Întrebarea este dacă se respectă celelalte reguli, ale eticii profesionale?

Noi, arhitecţii, spunem că astfel de înţelegeri, deşi aparent corecte şi perfect fiscalizate, nu sunt oportune şi pot vicia calitatea produsului construit, chiar dacă produsele însele care sunt obiectul înţelegerilor respectă toate cerinţele de calitate cerute pe piaţa specifică, sunt certificate prin agremente tehnice şi alte forme legale. Codul deontologic al profesiei de arhitect, unul dintre documentele fundamentale ale profesiei, pe care l-au asumat toţi membrii Ordinului Arhitecţilor din România încă de la înscrierea în organizaţie. Acesta spune clar că arhitectul trebuie să îşi păstreze, în interesul clientului său, totala independenţă şi neafectată decizia de a alege materiale şi soluţii pentru proiect. În cazul în care selectarea anumitor materiale îi aduc avantaje financiare, fie că a contractat aceste avantaje sau i-au fost promise, această independenţă dispare, fiind înlocuită de o convenţie prin care arhitectul şi producătorul sau distribuitorul s-au asociat pentru a vinde clientului ceva.

Astfel de cazuri sunt considerate inacceptabile de către profesia de arhitect, reglementată prin OAR în România, în formule perfect compatibile cu practicile din ţările europene cu tradiţie în acest sens. Nici eventualele recompense ulterioare prescrierii în proiecte a anumitor materiale şi înglobării lor în construcţii nu sunt acceptabile, pentru că ele creează premisa ca la următorul proiect aceste materiale să fie folosite cu gândul la astfel de premii.

Arhitecţii trebuie să îşi contracteze serviciile lor pe baza misiunilor pe care le vor îndeplini şi să nu facă dumping, permiţându-şi să coboare preţurile cu gândul la a recupera pierderile prin comisioanele, uneori substanţiale, obţinute pe baza materialelor şi produselor pe care le introduc în lucrări, prin proiect.

Bineînţeles că nu toţi arhitecţii sunt mulţumiţi cu această prevedere etică şi că nu o respectă. Mulţi dintre ei se gândesc că nu e drept ca această profesie să fie reglementată şi de un cod etic, care prin nerespectare îţi poate aduce sancţiuni, inclusiv suspendarea dreptului de semnătură, în vreme ce celelalte profesii din construcţii nu au un astfel de cod şi practică comisioanele cu succes.

Nu trebuie să gândim aşa. În fond competiţia dintre materiale şi sisteme trebuie încurajată şi lăsată deschisă, iar noi trebuie să o stimulăm prin practici curate. Pentru a respecta aceste prevederi pe piaţă e nevoie de sprijinul tuturor actorilor, pentru că altfel Ordinul nu va putea singur să regleze aplicarea codului etic. E nevoie ca producătorii de materiale să se asigure că distribuitorii lor nu folosesc fondurile pentru marketing ca să recompenseze arhitecţii şi inginerii dacă le utilizează materialele. Firmele serioase nu mizează pe astfel de practici şi îşi construiesc altfel reputaţia în piaţă. E nevoie de cursuri profesionale de formare continuă care să facă să ajungă la practicieni rezultatele cercetărilor din domeniul sistemelor pentru construcţii, care evoluează spectaculos. Producătorii serioşi, atât cei din grupuri mari cât şi cei de nişă, globali sau autohtoni, ştiu foarte bine să sprijine arhitecţii şi inginerii pentru a primi cunoştinţele noi de care au nevoie pentru a se menţine la zi cu nivelul tehnologic al industriei construcţiilor, în complexitatea ei.

Această practică a comisioanelor pentru materiale de construcţii se reflectă negativ în concurenţa dintre arhitecţi, pentru că aşa cum am spus deja, prin astfel de venituri, unii vor scădea preţurile de contractare. La aceste practici se adaugă şi altele, precum folosirea de softuri nelicenţiate, a muncii la negru sau gri, cu angajaţi studenţi sau stagiari injust recompensaţi sau folosiţi in virtutea intereselor lor de a dobândi experienţă. Toate acestea viciază calitatea urmărită responsabil, pentru produsul final, în folosul clientului. O lume civilizată, guvernată de etică, trebuie să se apere singură şi să scoată în afara practicilor curente aceste fenomene. Este greu, fără îndoială, mai ales când e vorba de bani.

La aceasta se mai adaugă şi războaiele informatice, manipulările media sau de altă natură, campaniile de defăimare a concurenţilor şi alte practici despre care mi-ar fi plăcut să nu am temei să le amintesc. Aşa cum există corupţie dar şi luptă împotriva corupţiei de orice fel, aşa există şi ”clubul” celor care îşi păstrează reputaţia şi nu acceptă astfel de avantaje în afara codului etic.

Totuşi, pentru a combate un fenomen vicios nu e suficient ca mulţi dintre noi să nu îl acceptăm şi să nu îl practicăm, pur şi simplu. E nevoie să fie denunţat de cei care sunt în poziţie să îl observe şi mai ales explicat celor care nu şi-au pus problema. Adresez provocarea tuturor profesiilor şi sectoarelor construirii să îşi pună problema eticii.

Iată de ce vreau să mulţumesc tuturor celor care au avut răbdarea să citească aceste argumente, dar mai ales acelora care le iau sau le vor lua în considerare, contribuind la o cultură a construirii mai bună şi mai evoluată în România, fără a mai fi necesar să argumentez acum de ce avem nevoie de aşa ceva. n