Statele Unite, deşi încă în urma Uniunii Europene în acest domeniu, au făcut paşi mari, mai ales în ultimii ani, în direcţia adoptării pe scară largă a clădirilor “verzi”. Termenul se referă atât la construcţia în sine, cât şi la procesul de construcţie care trebuie să aibă un impact cât mai mic asupra mediului şi o utilizare cât mai eficientă a resurselor.
Certificarea clădirilor verzi in SUA se face aproape exclusiv prin programul LEED (acronim pentru Leadership in Energy and Environmental Design), program dezvoltat de o societate non-profit – US Green Building Council. Există patru niveluri de certificare LEED pentru clădiri: certificat simplu (40 de puncte), argint (50-59 de puncte), aur (60-79 de puncte) şi platină (80-110 puncte). Acestea sunt bazate pe un sistem de punctare în funcţie de performanţă, impact asupra mediului şi beneficiile asociate fiecărui nivel de creditare, conform cu normativele Agenţiei de Protecţie a Mediului (EPA) şi ale Institutului Naţional de Standarde şi Tehnologie (NIST).
Deşi iniţiativa verde a început datorită unor asociaţii non profit, în ultima perioadă guvernul federal şi administraţiile locale din multe state şi oraşe americane au introdus ca obligatorie certificarea LEED pentru toate clădirile noi guvernamentale, dar şi pentru renovările clădirilor guvernamentale existente (LEED oferă certificare şi pentru renovări). Primăria New Yorkului a lansat în 2007 PlaNYC, un program ambiţios care include reducerea cu 30% a emisiilor de dioxid de carbon pînă în 2030 şi introducerea pe scară largă a nu mai puţin de 111 propuneri de modificare a regulamentelor locale care sunt cuprinse în Codurile de Construcţie (NYC Construction Codes) dar şi în regulamentele de sănătate, planurile de urbanism zonal, etc.
Sistemul de certificare prin puncte LEED este diferit de certificările europene – din care sunt active în SUA Net Zero (oferit de International Living Future Institute) sau Passive House (denumirea americană a programului german Passivhaus) – mai ales prin faptul că este mai relaxat şi că oferă puncte unor clădiri care ar fi foarte departe de certificarea europeană.
Sistemul LEED este complex şi se extinde şi în afara certificării clădirii propriu zise. De exemplu, se primesc puncte pentru parcare de biciclete sau pentru calitatea priveliştii care poate fi admirată de la ferestrele clădirii. Pentru clădirile construite în NY City, prezenţa metroului ca principal mijloc de transport adaugă automat puncte.
Certificarea LEED a fost criticată de unii specialişti pentru că ar fi mai uşor de obţinut decât cele europene şi nu ar produce efectele urmărite. Se estimează că o clădire certificată LEED are o creştere de eficienţă energetică de numai 30%, comparativ cu 70 – 90% pentru Passive House. Acest număr include toate nivelurile de certificare LEED, dar diferenţa între cele patru categorii este foarte mare. De exemplu, în statul New York din totalul de 3389 de clădiri certificate LEED, numai 160 de clădiri au primit acreditarea Platinum.
Net Zero şi Passive House oferă la rândul lor certificări şi în SUA, şi mulţi dezvoltatori aplică pentru ele, pentru că un număr din ce în ce mai mare de potenţiali clienţi (pentru clădiri rezidenţiale sau de birouri) au devenit în ultimii ani mult mai responsabili în relaţia cu mediul şi cu economisirea resurselor şi sunt dispuşi să plătească în plus pentru aşa ceva.
De multe ori impactul de cost iniţial este redus prin economii viitoare la costurile pentru încălzire, întreţinere, etc, dar şi prin diverse reduceri de impozite şi alte facilităţi oferite de autorităţile locale.
Am avut ocazia să lucrez ca proiectant de structură, împreună cu un alt inginer roman, Alexandru Marin, la un proiect deosebit din acest punct de vedere.
Proiectul numit Bright’n Green este o clădire rezidenţială de şase etaje în Brooklyn şi va fi unul dintre puţinele proiecte în NY City care vor primi toate cele trei certificări (LEED Platinum, Net Zero şi Passive House).
Necesarul de energie electrică al clădirii este produs în totalitate intern folosind panouri solare şi centrale eoliene; clădirea este net pozitivă, adică produce un surplus de energie care poate fi retransmis în reţea.
Sistemul geotermal de încălzire/răcire, purificare şi distribuţie a aerului foloseşte un puţ lung de 50 de metri forat sub fundaţia clădirii. În plus, clădirea are un sistem propriu de colectare, curăţire şi refolosire a apei de ploaie, o “gradină urbană”, toalete cu compost şi alte facilităţi “verzi”.
Pereţii exteriori ai clădirii sunt construiţi din panouri metalice izolante cu un transfer de căldură aproape de zero.
Una din părţile cele mai interesante din punctul nostru de vedere a fost proiectarea unei structuri de rezistenţă pentru panourile solare care a trebuit să fie aproape complet izolată de clădire, pentru a evita punţile termice la contactul cu structura de bază. “Am construit acest proiect cu intenţia de a demonstra cum trebuie să arate şi să fie o clădire adevărată” spune Robert Scarano, dezvoltatorul, dar şi arhitectul clădirii. El subliniază:
“Domeniul construcţiilor este un dinozaur comparativ cu alte domenii – totul se face încă la un nivel primitiv.”
Proiectul se află într-o zonă care a fost foarte afectată de uraganul Sandy în 2012, pe când era în plină constructie, dar nu a avut nimic de suferit.
Îmi amintesc că am condus până la şantier în plin uragan ca să verific că au fost instalate toate contravântuirile şi alte elemente structurale esenţiale pentru sistemul lateral al clădirii.
Aparenta uşurinţă cu care se poate obţine certificarea LEED poate fi considerată totuşi un avantaj pentru LEED, pentru că încurajează folosirea pe scară largă a unor soluţii “verzi” care n-ar fi nici măcar luate în considerare dacă singurele certificări oferite ar fi cele de nivel european, la un cost prohibitiv pentru foarte mulţi.
Deja multe din aceste soluţii încep să fie folosite şi pentru clădiri care nu aplică neaparat pentru certificări, dar cu un cost relativ mic pot aduce beneficii pe termen lung.
Unul dintre proiectele la care lucrez în prezent este o serie de nouă clădiri dedicate celor cu venituri mici, dezvoltate de asociaţia Habitat for Humanity ca parte a proiectului Brooklyn New Foundations al agenţiei guvernamentale New York City Housing Preservation & Development Agency (cea mai mare agenţie guvernamentală de dezvoltare municipală din SUA). Deşi, cel puţin în acest moment, nu se va aplica pentru certificarea LEED a proiectului, se intenţionează ca toate clădirile parte a acestui proiect să fie construite conform cu toate standardele Energy Star ale New York State Energy Research and Development Authority (NYSERDA) şi, în acelaşi timp, să menţină costurile de construcţie la un nivel foarte scăzut.
David Cunningham, arhitectul proiectului, a declarat: “Dintre elementele cheie «verzi» ale clădirilor BKNF se pot menţiona pereţii exteriori cu izolare termică continuă, care se pot construi cu un preţ scăzut, folosirea de ferestre, instalaţii sanitare şi electrocasnice eficiente. Din ce în ce mai multe companii produc astfel de echipamente. Acestea au devenit mai puţin «exotice» decât în urmă cu câţiva ani şi, implicit, au un preţ mai scăzut. Ferestrele sunt mari pentru a maximiza lumina naturală şi a reduce costul energiei. Imi place să reamintesc clienţilor că lumina naturală e gratis. În jurul clădirilor vom instala un pavaj permeabil şi vom construi puţuri de colectare a apei de ploaie care vor reduce cantitatea de apă ce ajunge în reţeaua de canalizare, veche şi aproape de limită”.
O soluţie structurală “verde” a fost folosirea de pereţi portanţi din beton cu cofraj permanent termoizolant (Insulating Concrete Form – ICF) cu un cost scăzut şi care nu mai necesită termoizolare adiţională.
În prezent analizăm posibilele avantaje pentru folosirea unui sistem termoizolant şi pentru plăcile de beton pentru etaje şi acoperiş (Lite-Deck, care este perfect compatibil cu pereţii exterior) dar care poate deveni prohibitiv din cauza grosimii mai mari decât a unei plăci de beton simple.
Iniţiativele “verzi” cu cost scăzut folosite în aceste clădiri, dar şi în multe alte proiecte de diverse scări de mărime (incluzând aici şi eficientizarea multor clădiri existente prin implementarea unor astfel de sisteme şi măsuri), arată că, cel puţin aici s-a intrat pe o traiectorie pozitivă care nu dă semne de schimbare, chiar şi cu preţurile foarte scăzute ale energiei din ultima perioadă.
În plus, nu contează cât de mult ne place să vorbim despre ecologie şi folosirea de resurse regenerabile. Folosind termeni economici, adevărata schimbare va avea loc numai când confortul personal adus de aceste soluţii va deveni mai mare decât disconfortul produs de costurile ridicate.
* * *
Surse:
http://brightngreen.com/, http://www.phius.org/home-page,
http://www.usgbc.org/leed, http://www.nyserda.ny.gov/, https://www.energystar.gov/