În jur de 80% din cantitatea de polistiren expandat produsă în România este improprie utilizării pentru anveloparea faţadelor clădirilor, a afirmat Delia Filip, director executiv al asociaţiei producătorilor de polistiren expandat – ROMEPS, într-o conferinţă de presă.
În contextul în care beneficiarii şi constructorii solicită materiale cât mai ieftine, acest lucru are ca efect şi o diminuare a calităţii materialelor folosite pentru termoizolarea clădirilor. Mai grav decât atât, în multe cazuri beneficiarul nici măcar nu ştie ce tip de polistiren a fost aplicat pentru proprietatea sa, cu atât mai mult cu cât pe piaţă s-a extins fenomenul etichetării incorecte a baxurilor de polistiren expandat. „Unii producători, distribuitori şi constructori se complac cu produse neconforme”, susţine Daniel Pop, director general Firos.
În cazul licitaţiilor pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe prin programele primăriilor, o practică des întâlnită în rândul constructorilor este de a oferta la preţuri extrem de mici.
Dacă standardul de cost pentru reabilitare termică prevede o valoare de 42 – 45 de euro pe metru pătrat reabilitat, în practică, în Bucureşti constructorii au ofertat şi cu 12 euro pe metru pătrat.
Ulterior, pentru a se încadra în acest plafon au utilizat polistiren expandat de o calitate mult mai slabă, dar şi cu un preţ mai scăzut.
Adesea, în cazul anvelopării blocurilor, la parterul clădirii este aplicat material de calitate corespunzătoare, iar la etaje este utilizat polistiren de slabă calitate, pentru ca abaterea să nu fie sesizată în timpul verificărilor, precizează Sorin Cristea, director de vânzări Arcon.
În fapt, pentru anveloparea faţadelor clădirilor ar trebui aplicat polistiren expandat EPS 70, EPS 80 sau mai mult. În practică, se utilizează pentru faţade şi EPS 50 sau 60, cu o densitate considerabil mai mică, dar şi un preţ redus. În mod normal, EPS 50-60 este recomandat pentru aplicarea la interior, nu pentru faţade.
Mai grav este faptul că pe piaţă sunt producători care nu marchează corect produsul, sugerând, de exemplu, că polistirenul EPS 60 poate fi utilizat şi pentru faţade. Ca efect al aplicării polistirenului necorespunzător, nu mai este realizat confortul termic scontat, iar rezistenţa mecanică a anvelopei este mai mică, astfel încât termosistemul ar putea să se degradeze în câţiva ani, nu în 30 de ani, subliniază domnul Cristea.
Pe de altă parte, polistirenul expandat EPS 80, care ar trebui să aibă o densitate de aproximativ 14,5 kg pe mc, la unii producători are doar 13,5 kg pe mc. În contextul în care un kilogram de stiren, materia primă folosită pentru fabricarea polistirenului, costă în jur de 1,5 – 1,6 euro, producătorii respectivi realizează o economie de costuri importantă. Beneficiarii ar trebui să cântărească pe şantier baxurile de polistiren, pentru a vedea dacă densitatea este corespunzătoare, recomandă Ioan Ţiţeiu, managing director Arcon.
Chiar dacă Inspectoratul de Stat în Construcţii efectuează controale pe piaţa polistirenului, acestea vizează doar verificarea actelor, nu sunt prelevate mostre şi testate în laborator.
În replică, ROMEPS derulează începând cu 2011 un program de control şi testare a polistirenului produs pe piaţă atât de membrii asociaţiei, cât şi de ceilalţi jucători. Atunci când sunt identificate materiale neconforme este sesizat şi ISC.
În plus, începând cu acest an membrii ROMEPS aplică voluntar pe eticheta baxurilor de polistiren expandat detalii precum densitatea produsului şi menţiunea dacă poate fi utilizat pentru faţade. Nu în ultimul rând, este aplicată şi sigla ROMEPS, care atestă că produsul a fost realizat în conformitate cu standardele europene.
Deşi polistirenul este componenta cea mai mare ca volum dintr-un termosistem, acesta reprezintă doar 30 – 45% din costul materialelor termosistemului. Uzual, preţul termosistemului este de 16 – 18 euro pe mp, la care se adaugă manopera, a mai precizat Sorin Cristea.
